Michelle s-a întors în pat, s-a uitat la ceas și a sărit imediat din pat. Nu din nou! Avea opt minute la dispoziție să se aranjeze. Nu avea nicio haină curată – toate erau încă ude în mașina de spălat. Și-a prins într-o coadă părul ciufulit și a pus peste el o șapcă de baseball.
A alergat și a prins autobuzul, evitând astfel să meargă pe jos la școală și să întârzie. S-a trântit gâfâind în prima bancă liberă pe care a văzut-o. Mare greșeală. Kaytlin i-a zâmbit blând lui Michelle.
– Iarăși nu ai auzit alarma, Shelly? a întrebat-o. Se întâmplă a doua oară săptămâna asta, nu-i așa?
Kaytlin îi împrumutase cândva lui Michelle un teanc de reviste pentru adolescenți. Michelle s-a străduit să urmeze sfaturile lor de frumusețe, dar parcă ar fi încercat să urmeze instrucțiuni pentru construirea unui avion de bombardament. Iar astăzi Michelle se simțea încă o dată dureros de banală. Visa la cum ar fi fost să aibă fața perfectă a lui Kaytlin și corpul ei atrăgător. Își dorea operații estetice.
Citește Tit 3:3-8
Cum pui capăt invidiei?
Câștigătoarele concursurilor de frumusețe se luptă pentru a avea propriile emisiuni TV și câștigătorii cupelor mondiale ajung lipiți de fotoliu în fața televizorului. Invidia nu se termină când obții ceea ce are cel de lângă tine, pentru că vei găsi întotdeauna pe cineva care are mai mult decât tine.
Singura ta speranță este să te mulțumești cu ce ai.
Dumnezeu nu face operații estetice ca să te transforme în altcineva. Îți face un transplant de inimă și îți corectează atitudinea. Pavel i-a spus lui Tit că, înainte să Îl cunoască pe Dumnezeu, era plin de răutate (dorința de a le face rău sau în ciudă altora) și invidie (nefericirea legată de ceea ce are sau ceea ce poate face altcineva). Cu toate acestea, atunci când acceptăm bunătatea lui Dumnezeu, începem să vedem că avem toate lucrurile de care avem cea mai mare nevoie – acceptarea lui Dumnezeu, iertarea Lui, făgăduința de a trăi veșnic în cer cu Dumnezeu și o prietenie prezentă cu Duhul Său cel Sfânt.
În comparație cu acestea, lucrurile pe care alții le au – și noi nu – nu au nicio valoare.
Trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit. Tit 3:3-5
