Din bucătărie mirosul de brioșe umple întreaga casă. Este atât de îmbietor… Dar mama a zis să aștepți până vin toți la masă… E atât de greu. Începe să îți plouă în gură în timp ce le privești așezate pe platoul de la bunica…
Simți că nu mai poți rezista și dai să întinzi mâna… Dar mama a zis nu… of… De ce e atât de greu să aștepți?
Totuși, brioșa este mai bună dacă aștepți.
Citește Geneza 2:19-25
De ce este căsătoria atât de importantă?
La începutul istoriei acestui pământ, Dumnezeu l-a privit pe Adam în Grădina Edenului. Deși Adam avea ca prieteni toate animalele din jurul lui, Dumnezeu știa că nu putea să rămână singur. Așa că i-a făcut pe cineva cu care să rămână pentru totdeauna, împărtășind viața la cel mai profund nivel de intimitate fizică și sufletească.
Căsătoria este la fel de importantă și în prezent. Este promisiunea făcută de un bărbat și o femeie în fața lui Dumnezeu de a se iubi unul pe altul pentru tot restul vieții. Dumnezeu le oferă cuplurilor care își iau angajamentul acestei prietenii nesfârșite cel mai frumos dar de nuntă: darul iubirii trupești. Evrei 13:4 spune: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat.”
Pentru ca patul să fie nespurcat, relațiile sexuale și toate lucrurile asociate lor trebuie păstrate pentru timpul și locul alese de Dumnezeu. Trupul și emoțiile tale devin însă din ce în ce mai nerăbdătoare pe măsură ce înaintezi în vârstă. Dar, dacă vrei să urmezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta – dacă vrei să aștepți până la căsătorie pentru dragostea trupească -, nu poți permite influențelor negative să pătrundă în viața ta prezentă. Filmele, videoclipurile, muzica, pornografia, glumele deocheate, întâlnirile romantice, visatul cu ochii deschiși, chiar și un pupic neînsemnat dat unui prieten – toate acestea pun și mai multă presiune pe tine.
Unele dintre ele sunt înghițituri mici. Altele sunt sticle întregi de otravă. Toate se adună. Dar tu poți alege ce bei – la ce te uiți, ce asculți și la ce te gândești. Este mai bine să ai grijă ce bei decât să aștepți în chinuri sau să cedezi.
Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Geneza 2:23
