Trick se întinse pe podea, înconjurată de douăsprezece invitații la petrecerea ei.
– Gata, mamă. Am completat totul, mai puțin data și ce trebuie să aducă fiecare.
Apoi a adus iarăși subiectul în discuție:
– Pot să doarmă aici sau nu?
– Nu mai vreau să aud despre asta, i-a răspuns mama ei. Ți-am spus deja „nu”. Ești foarte obraznică atunci când prietenii tăi dorm la noi. Îți amintești ultima oară? Strigai alergând prin casă și te loveai de pereți la patru dimineața.
Care este următoarea mutare a lui Trish?
Trebuie oare să renunțe la dorința ei pentru a-și cinsti părinții și a asculta de ei? Este greu de spus cine are dreptate – poate că Trish sau poate că mama ei -, dar iată un lucru interesant: Dumnezeu nu le spune doar copiilor ce să facă și cum să acționeze. Are reguli și pentru părinți.
Citește Efeseni 6:4
Ce lucru important le cere Dumnezeu părinților să nu facă?
Părinții ar trebui să se îngrijească de noi și să ne călăuzească cu dragoste și fermitate. Copiii ar trebui să fie ascultători și supuși. Fii sincer: uneori o dai în bară.
Alteori, însă, simți că părinții tăi sunt cei care greșesc. S-ar putea să te facă de râs sau să fie prea ocupați pentru a-ți acorda timpul de care ai nevoie. S-ar putea să acorde mai multă atenție televizorului decât poveștilor tale. Poate crezi că sunt prea stricți în privința prietenilor tăi, a muzicii, a atitudinii, a timpului de culcare, a temelor sau a vieții sociale. Te simți exasperat după ce ți-ai smuls părul din cap, dar tot simți nevoia de a le face și părinților tăi același lucru. Ce faci când părinții tăi te supără?
Nu ajută la nimic să te duci la părinții tăi și să le arăți cu degetul în Biblie că nu ar trebui să te enerveze. Poți totuși să înveți să îți spui părerea – fără să îi lingușești, să țipi sau să plănuiești cum o să scapi de sub controlul lor. Cea mai bună abordare este să te adresezi unuia dintre părinți cu același respect cu care ai prezenta un caz bine documentat în fața unui judecător. Îi oferi argumente: „Cred că aș putea să… și iată de ce.” Prezinți dovezi: „Am dovedit în aceste ocazii că pot fi…”. Și îi ceri să ia o hotărâre: „Ce părere ai?”
Apoi acceptă decizia finală a părinților tăi ca și când ai accepta autoritatea unui judecător. Părinții au ultimul cuvânt. Dar cuvintele tale le influențează decizia.
Părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. Efeseni 6:4
