Steffi simțea că se sufocă de fiecare dată când auzea răspunsul acela. De fiecare dată când întreba cu voce tare de ce trebuia să meargă la biserică, mama ei îi dădea aceeași replică:
– Pentru că așa trebuie. Mergem la biserică pentru că asta trebuie să facem.
Pentru Steffi, „ceea ce trebuia făcut” era chinuitor, dureros, agonizant de plictisitor. Încercase toate ideile pentru a scăpa. În unele Sabate țipase. În altele i-a aruncat mamei ei priviri reci și urâte. Și într-o sâmbătă, chiar și-a tras plapuma peste cap și și-a ignorat mama. (Proastă idee. Oricât de mult îi displăcea lui Steffi să meargă la biserică, îi displăcea și maimult să fie trasă cu forța din pat și să meargă la biserică cu părul și fața nearanjate.)
Steffi voia un motiv real pentru care să meargă la Școala de Sabat și să stea la serviciul divin – un motiv mai bun decât „pentru că așa trebuie”.
Nu știu cum, dar mama lui Steffi câștiga mereu.
Nu mai avea să dureze mult însă până când Steffi avea să fie prea mare pentru a fi dusă în brațe până la mașină și legată cu centura de siguranță.
Citește Psalmii 95:1-11
Ce înseamnă închinarea la Dumnezeu?
Dumnezeu este atotputernic: Domn, Stăpân, Judecător. Dumnezeu este desăvârșit în bunătate: Dătătorul iertării prin Hristos. Dar, dacă nu poți înțelege perfecțiunea Lui incredibilă, atunci nu are rost să I te închini. Părțile plăcute ale apartenenței la creștinism – ascultarea de Dumnezeu și părtășia cu alți credincioși – devin doar reguli și ritualuri, în loc să ilustreze o relație cu Dumnezeul tău. Nu sunt nimic mai mult decât „ceea ce trebuie făcut”.
Dumnezeu Însuși este motivul din spatele a tot ceea ce faci tu în calitate de creștin. Și biserica este principala ocazie de a te închina înaintea Lui. Gura ta Îl laudă. Spui cât de minunat este Dumnezeu. Strigi „de bucurie către Stânca mântuirii”, Cel care te scapă de puterea păcatului și de pedeapsă. Fără să mormăi cuvinte fără rost, inima ta Îl laudă și ea. Recunoști că Îi aparții lui Dumnezeu. Ești de acord că voia Lui este bună. Și I te închini prin viața ta, predându-te Lui plin de recunoștință pentru ceea ce a făcut pentru tine (Romani 12:1).
Dumnezeu nu te forțează să mergi la biserică. El a creat biserica pentru ca tu să ai șansa să Îi înțelegi măreția.
Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui.
Psalmii 95:6,7
