Jennifer se întoarse și se prefăcu că ar căuta ceva în fundul dulapului ei de la școală. Părul lung îi ascundea ochii înlăcrimați. Nu voia să o vadă nimeni că plânge. Buboaso! îi suna în cap. Cum a putut Ashley să spună așa ceva despre mine? se gândi ea. Ar trebui să îmi fie prietenă. A auzit-o toată lumea de pe holul ăla nenorocit!
Jennifer nu a mai luat autobuzul în ziua aceea, ci s-a dus pe jos acasă. A intrat prin curtea din spate, pentru ca Ashley să nu o vadă mergând singură acasă, din casa ei de peste drum. În noaptea aceea a stat trează, gândindu-se la toate lucrurile pe care le-ar fi putut spune.
Poate că bătaia doare, dar cuvintele răutăcioase dor și mai tare. Suntem oameni de teflon. Când vine vorba de acele tigăi, nimic nu ar trebui să se lipească de ele, dar lucrurile nu sunt întotdeauna atât de ușoare. Dacă niște bucătari neatenți zgârie teflonul, atunci acesta nu își mai face treaba. În cazul nostru, dacă suntem zgâriați de oameni neatenți, insultele care nu ar trebui să ne afecteze se lipesc de noi, mirosind a mâncare arsă: Ești urât. Nu știi nimic. Nu vei avea niciodată o prietenă. Nu vei ajunge niciodată în echipă. Acele cuvinte dor.
După cum spune Biblia: „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii” (Proverbele 12:18).
Isus însă știa cum să evite ca spusele oamenilor să se lipească de El.
Citește 1 Petru 2:21-25
Cum a reacționat Isus la remarcile umilitoare?
Isus nu a răspuns tot cu insulte – lucrul acesta L-ar fi făcut la fel de rău ca cei care Îl chinuiau. În schimb, El S-a încrezut în Tatăl, care vede totul. Și-a dat seama că părerea Lui era mai importantă decât toate celelalte adunate.
Oare te cunosc oamenii care îți fac rău? Nu la fel de bine ca Dumnezeu. Sunt spusele lor adevărate? Poate. Dar dacă într-adevăr este ceva în neregulă cu tine, Dumnezeu îți spune lucrul acesta într-un mod constructiv, cu blândețe, la timpul potrivit, ajutându-te să te schimbi.
Poți lăsa insultele să cadă, ascultând ceea ce spune Dumnezeu despre tine. Tu ești fiica sau fiul Lui. Te iubește mai mult decât oricine altcineva. Ascultă cum evaluează Dumnezeu cuvintele tale, modul în care te îmbraci, felul în care arăți, atitudinile, acțiunile, păcatele, defectele și calitățile tale. Opinia lui Dumnezeu este singura care contează.
Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
1 Petru 2:23
