Bătaia cu mâncare era deja în toi când doamna Heffermeister porni încet spre sala de mese a studenților, pentru a-i supraveghea în timpul prânzului. Când a intrat însă în sala de mese, bătaia s-a transformat imediat într-un război. Doamna Heffermeister a devenit ținta întregii săli. Piureul de cartofi a început să zboare spre ea din toate direcțiile, acoperind-o din cap până în picioare. Copiii o urau pe doamna Heffermeister. Putea să bată orice băiat din școală și pe majoritatea profesorilor bărbați. Nimeni nu avea să plece când a strigat: „DESTUL!” și i-a făcut pe toți să aștepte sosirea directorului.
Chad era nevinovat, desigur. Își mâncase toată muniția înainte ca bătaia să înceapă. Nimeni nu i-a dat atenție însă când le-a spus că nu merita să rămână după ore împreună cu restul elevilor. Și el nu s-a gândit prea mult la toate dățile când a aruncat cu mâncare și a rămas nepedepsit.
Citește Psalmii 36:1-9
De ce este lumea un loc atât de murdar?
Sunt bătăile cu mâncare amuzante? Sigur. Sunt bune? Nu. De obicei fac o mizerie îngrozitoare și ne așteptăm ca altcineva să o curețe. Înseamnă întotdeauna o risipă de mâncare în timp ce alți copii flămânzesc. Atunci de ce ni se par amuzante? Undeva în adâncul nostru ne place să aruncăm cu piure de cartofi.
Ar fi bine dacă luptele noastre s-ar opri acolo. Dar devin din ce în ce mai rele. Ființele omenești se înșală unele pe altele, se invidiază, se tachinează, se lovesc și se omoară între ele. Ne furăm demnitatea. Credem că violența și divorțul sunt normale.
Dumnezeu a vrut ca lumea să fie un loc unde oamenii să se încreadă suficient în El pentru a face binele – nu pentru că ne temem de mânia Lui, ci pentru că avem încredere în înțelepciunea Lui. Am fost creați pentru a ne scălda în iubirea Lui, a înota în bunătatea Lui, a ne odihni la umbra protecției Sale și a ne ospăta la grătarul pregătit de El, dând pe gât câte un suc rece. Viața trebuia să fie ca o vacanță de vară.
Dar omenirea a ales să trăiască în sala de mese, aruncând cu mâncare – disprețuindu-L pe Dumnezeu, gătind mai multă muniție și felicitându-se unii pe alții de fiecare dată când mai lovesc pe cineva.
Am stricat paradisul.
Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta, până la nori. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu şi judecăţile Tale sunt ca adâncul cel mare.
Psalmii 36:5,6
