Doamna Bradley voia să scape de Brian. Era un copil amuzant. Dar atitudinea lui sfidătoare începea să prindă și la ceilalți elevi și să îi strice clasa.
Mai avea o singură armă, una pe care o ținea pentru copiii pe care îi ura: umilirea. Așa că, sperând că îl va face pe Brian să se comporte frumos măcar de rușine, l-a trimis peste drum la școala primară – punându-l să repete clasa a doua.
Credea că îl pedepsea. Lui Brian îi plăcea la nebunie. Scăpase de clasa ei.
Din banca lui din spatele clasei, Brian a observat un băiețel pe nume Sam. Se comporta exact ca Brian – nu putea să se concentreze și nu era deloc atent.
Într-o zi, Sam i-a cerut ajutorul lui Brian, și Brian și-a dat seama că îi putea explica răspunsul lui Sam. Brian și Sam au devenit tovarăși de studiu. Se înțelegeau unul pe altul. Și când Brian a văzut că profesorul lui Sam încerca să îl ajute la teme, și-a dat seama cât de dificilă îi făcuse viața doamnei Bradley.
Citește 2 Corinteni 1:3-11
Poate Dumnezeu să scoată ceva bun dintr-un lucru rău?
Ultimul lucru pe care vrei să îl auzi atunci când suferi este că experiența prin care treci te va face mai înțelept și mai puternic – de parcă lucrul acesta te-ar face să te bucuri că ai fost părăsit sau fericit de dispariția unui prieten ori entuziasmat că nu te descurci la matematică.
Este însă adevărat că înveți din necazuri.
Nu suntem chiar siguri prin ce anume a trecut Pavel în Asia. Orice ar fi fost, Pavel a trecut printr-o disperare profundă. Era speriat de parcă ar fi fost legat de scaunul electric și cineva era pe cale să apese pe întrerupător. Experiența aceasta i-a distrus încrederea în sine. Dar și-a dat seama că Dumnezeu este „Părintele îndurărilor”. Și le-a împărtășit corintenilor acea îndurare.
Vremurile grele te învață că Dumnezeu știe ce ai nevoie să înveți: încrederea. Aceasta este siguranța că Dumnezeu te acceptă, Îi pasă de tine și, în cele din urmă, îți va oferi veșnicia cu El în ceruri (Romani 5:3,4). Înveți să depinzi de Dumnezeu, și nu de propria persoană.
Dumnezeu nu a plănuit ca în lumea ta să se întâmple lucruri rele. Însă, asemenea unei bucăți de lut a cărei formă a fost distrusă, Dumnezeu poate face iarăși ceva bun din viața ta. Îți vindecă rănile. Și te folosește pentru a vindeca rănile altora. Durerea ta nu este în zadar.
[Dumnezeu] care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
2 Corinteni 1:4
