Dimineață după dimineață, oprești alarma, te târăști afară din pat, mergi târșâit până la școală și te așezi în bancă pentru prima oră, cea de arte.
Odată ora începută, profesorul tău spune „hmm” de patruzeci și opt de ori în șase minute. A patruzeci și opta oară cazi în comă. După ce ți-ai recăpătat cunoștința, cauți să omori timpul smulgându-ți sprâncenele fir cu fir, dar nu te țin decât câteva zile.
După cum vezi tu lucrurile, sistemul își bate joc de tine. Simți că nu poți decât să clachezi. În timp ce clasa face figurine din metal, tu faci o catapultă cu arc, ca să poți arunca bilețele către un prieten dintr-o altă bancă. Când clasa construiește o cabană uriașă din bețe de înghețată, pentru a comemora ziua de naștere a lui Abraham Lincoln, tu îți bagi bețele în nas. Apoi, într-o zi, încerci să reconectezi firele de la roata de olărit, pentru a-i da mai multă viteză. Lutul tău zboară. Aterizează direct pe capul profesorului tău. Primești detenție.
Și mai mult entuziasm.
Citește Galateni 6:7,8
Ce faci atunci când școala te plictisește de moarte?
În unele zile de școală, te gândești că ar fi fost mai bine dacă ți-ai fi deșurubat creierul și l-ai fi lăsat acasă – oricum nu ai nevoie de el. Ori profesorului nu îi pasă de ce predă, ori nici ție. Sau nu îți dai seama ce legătură are școala cu viața reală pentru că mintea ta este ocupată cu lucruri mai importante – așa că nu ești atent.
Colegii încearcă de toate ca să scape de plictiseală, de la a vorbi când ar trebui să tacă, până la a veni la școală sub influența unor substanțe interzise. Ce faci tu?
Poate că ți se pare plictisitor să faci ceea ce trebuie la școală sau oriunde altundeva – până când vezi răsplata. A face ceea ce trebuie se aseamănă cu plantarea unei semințe. Mai devreme sau mai târziu va răsări o plantă. În timp, culegi pacea și satisfacția că Dumnezeu este bun și că tu ai făcut ceea ce este bine (Evrei 12:11). Și nu ai cum să te plictisești.
Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
Galateni 6:7,8
