Te duci la școală înfășurat în singurul așternut rămas în dulapul cu lenjerii de pat – cel cu iepurași roz al surorii tale mai mici. Ai fi preferat unele albe simple, dar nu contează. Oamenii o să mă recunoască oricum, îți spui. Pășești în trafic protejat numai de o mână ridicată și auzi cauciucurile mașinilor care opresc la trecerea de pietoni. Îți ridici mâna iarăși să binecuvântezi câinele unui vecin.
Când ajungi la școală, nu te așezi în bancă. În schimb, te duci în fața clasei și le ceri colegilor să facă liniște.
– Am un anunț de făcut, le spui.
Se opresc să te asculte numai pentru că arăți ciudat.
– Eu voi ține orele de acum încolo. Vedeți voi, eu sunt profet.
Vorbești serios. Dar râsetele colegilor tăi îți sună încă în urechi în timp ce profesorul te duce în biroul directorului.
Citește Ioan 8:48-59
De ce voia mulțimea să Îl omoare pe Isus?
Dacă le-ai spune tuturor prietenilor tăi că ești Dumnezeu, s-ar oferi să te ducă la ospiciu – după ce s-ar opri din râs. Totuși, multor oameni din vremurile biblice li s-a părut la fel de scandalos faptul că Isus spunea că El este Dumnezeu. Isus era vecinul lor, un fiu de tâmplar (Ioan 6:42).
Reacția mulțimii la cuvintele lui Isus ni se pare ciudată. El spune: „Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”, și ei vor să Îi dea cu pietre în cap. Ce ar fi putut spune Isus de i-a înfuriat atât de tare, încât să vrea să Îl omoare?
De fiecare dată când Isus folosea expresia „Eu sunt ________” („Mesia”, „Pâinea vieții” ș.a.m.d.), evoca numele pe care Dumnezeu și-l atribuise în Vechiul Testament: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3:14), un nume atât de sfânt, încât evreii nu îndrăzneau să îl rostească cu voce tare. Dacă un bărbat își lua acest nume, comitea un delict pentru care merita să moară, conform legii iudaice. În acest pasaj, acel simplu „Eu sunt” spus de Isus era o declarație clară a faptului că El era Dumnezeul care exista dinaintea începerii timpului.
Unii oameni spun că Isus era doar un om bun, un învățător respectat, precum Confucius sau Thomas Jefferson. Dar alți mari învățați nu au pretins că erau Dumnezeu. Isus a făcut-o. Și știa ce spunea. Mulțimea știa cu siguranță ce le spunea. Și Isus era gata să moară pentru spusele Lui.
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El.
Ioan 8:58,59
