Ceasul bătu miezul nopții. Toți au strigat și s-au pupat, dar Katie a afișat un zâmbet fals. Se gândea la anul trecut – ce an groaznic! Petrecuse cea mai mare parte a timpului în camera ei, pedepsită și fără a avea voie să își folosească telefonul, să se uite la televizor sau să iasă cu prietenii ei. Se certase atât de mult cu mama ei, încât tatăl ei o amenințase că o va trimite la internat.
Katie era și mai deprimată, pentru că, în adâncul ei, știa că totul era din vina ei. Propria încăpățânare îi provocase toate problemele cu părinții. Le spusese că voia să greșească singură. O făcuse. Greșelile ei o răniseră. Așa că, în primele ore din noul an, Katie a luat decizia să asculte de părinții ei chiar dinainte ca ei să deschidă gura să spună ceva. Și-a închis ochii și și-a promis lucrul acesta. Când și-a deschis ochii, a început să zâmbească, sigură că situația ei se va îmbunătăți.
Nu s-a întâmplat așa.
Dacă gândurile fericite și stabilirea unor ținte ar fi suficiente pentru a deveni oameni mai buni, atunci lumea ar fi deja raiul pe pământ. Sau măcar nu ar mai exista certuri și nimeni nu și-ar mai roade unghiile.
Isus a venit însă în această lume pentru a arăta tuturor că nu promisiunile omenești, ci o persoană divină – Isus Însuși – ne transformă în oameni noi. Numai prin El și prin ce a făcut El pentru noi putem crește din punct de vedere spiritual.
Citește Ioan 15:4,5
De ce spune Isus despre Sine că El este „vița”?
Lecție de horticultură: Fructele nu apar de nicăieri în magazine. Vin din plante care fac fructe. Totul începe într-o vie, un copac sau o tufă.
Hristos ne-a spus că El este adevărata Viță. Noi suntem mlădițele. Dacă vrem să aducem roade – dacă vrem să ne maturizăm din punct de vedere spiritual –, trebuie să „locuim” ori să „rămânem” în El sau să „fim conectați” la El.
Fructele nu vor crește pe o mlădiță care nu este întru totul conectată la vie. Prin urmare, făgăduințele noastre omenești – cele care nu izvorăsc din puterea Lui – nu înseamnă nimic. Le încălcăm. Dacă încercăm să fim buni prin puterile noastre – fără ajutorul lui Hristos –, nu vom ajunge nicăieri. Vom obosi. Important este să ne încredem în Dumnezeu, în făgăduințele Lui, să ne ierte, să trăiască în noi, să ne învețe, să ne încurajeze și să fie aproape de noi atâta timp cât suntem aproape de El.
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Ioan 15:5
