Băieții mai mari i-au înconjurat pe Branston și pe prietenii săi când aceștia se întorceau acasă de la școală. Cel mai mare dintre ei l-a apucat pe Branston:
– Te-am văzut furișându-te pe aici. Stai departe de mine!
– Departe de tine? Mă duceam acasă. Nu eram deloc aproape de tine.
Bătăușul i-a tras una cu palma întredeschisă. Capul lui Branston s-a întors într-o parte și a început să îi curgă sânge din buză.
Branston locuia cu părinții lui în oraș, într-un apartament dintr-un cartier rău famat. Nu reușiseră niciodată să adune suficienți bani încât să se mute. Când părinții îl urcau în autobuzul care îl ducea la școala din suburbie, copiii râdeau și se luau de el.
Voia un loc în care să se integreze. Voia un loc sigur. Nu știa unde era locul acela. Și cu siguranță nu știa cum să ajungă acolo.
Citește 2 Cronici 14:11
Ce înseamnă să te sprijini pe Domnul?
Unele probleme – de la școală, de acasă, cu prietenii, cu sănătatea – devin atât de mari, încât nu mai poți scăpa de ele. Te simți ca o mașină stricată, gata să fie zdrobită. Pereții se apropie unul de altul. Nu există nicio cale de scăpare. Știi că ar trebui să te încrezi în Dumnezeu și se presupune că știi cum. Dar cum?
Versetul pe care l-ai citit este din mijlocul unei descrieri despre cum regele lui Iuda, Asa, și armata lui au plecat la luptă împotriva unei mari armate de etiopieni. Acțiunile lui Asa ne arată ce să facem când nu mai e nimic de făcut: s-a rugat. Și a ascultat. Asta înseamnă încredere.
Asa I-a amintit lui Dumnezeu – și sieși – că nu era nimeni mai puternic decât Dumnezeu și că numai Dumnezeu era speranța lor. Regele Asa a condus armata israelită în luptă, având încredere că Dumnezeu era cu ei. Dumnezeu i-a zdrobit pe etiopieni.
Dar povestea nu are un final fericit. Spre sfârșitul vieții lui, Asa a refuzat să își pună încrederea în Dumnezeu și să facă ceea ce știa că este bine. A cerut ajutor de la o armată rea și a căutat vindecare la vrăjitori. Chiar și atunci când profetul i-a amintit lui Asa că „Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cronici 16:9), el a refuzat să se încreadă în Dumnezeu, să se roage și să asculte. Națiunea lui a rămas în război. Boala lui s-a agravat. Asa avea ceva și mai bun decât un loc în care să se ducă. Avea pe Cineva. Dar a uitat.
Vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim.
2 Cronici 14:11
