Adam aștepta în fața ușii de la biroul școlii în timp ce directorul vorbea cu mama lui. În urmă cu o oră, unul dintre consilierii școlii – cel responsabil cu disciplina – îl scosese cu forța din clasă. Pe hol, consilierul împreună cu un alt profesor i-au spus că cineva văzuse un cuțit în ghiozdanul lui. Voiau să îi verifice ghiozdanul.
Ei spuneau că are un cuțit. El nega lucrul acesta. I-au deschis ghiozdanul și au găsit în el un briceag. Nu era al lui Adam. Nu îl pusese el acolo.
Adam s-a făcut alb ca varul și a încercat să explice, dar știa că nu aveau să îl creadă. „Toleranță zero” însemna că nu le păsa cui aparținea cuțitul sau cum ajunsese acolo. Nu aveau nici măcar să încerce să afle. Era în ghiozdanul lui Adam, și el avea să fie automat dat afară din școală pentru restul anului școlar. O suspendare de trei luni. Mult timp în care să fiarbă încet.
Citește Psalmii 26:1-12
Cine știe că ai dreptate când toți cred că greșești?
L-ai lovit de multe ori pe fratele tău peste cap și nu ai fost niciodată prins. O dată în viață ești și tu bun cu el, dar părinții tăi nu te cred. Ești pedepsit.
Protestele tale, în care îți aperi nevinovăția, se lovesc de pereți. Treci peste.
Dar există și un alt fel de acuzație falsă care este mai greu de acceptat. Intri într-un magazin de îmbrăcăminte. Este de ajuns ca managerul să îți arunce o privire și te și cataloghează ca pe un posibil suspect de furt. Râzi de o poveste pe care o auzi în timpul antrenamentelor de după școală. Apoi îți dai seama că toți vorbesc despre tine – și ce spun nu este adevărat. Sau alegi să îți petreci timpul cu un prieten. Dintr-odată, un alt prieten crede că ești rău.
În Biblie, a fi „nevinovat” înseamnă mai mult decât a putea spune că nu ai făcut nimic greșit – de data aceasta. Înseamnă a fi cât se poate de sigur că singurul tău scop este acela de a trăi într-o relație strânsă cu Dumnezeu, făcând voia Lui, ascultând prin puterea adevărului și a iubirii Lui. Înseamnă a putea spune că nu ai complotat să faci răul. Ai făcut tot ceea ce ți-a stat în putere pentru a face binele.
David era sigur de nevinovăția lui. Nimeni nu îl credea, spunea el.
Dumnezeu îl credea. El știe adevărul. Și tot El făgăduiește că, într-o zi, toată lumea îl va ști (1 Corinteni 3:12,13).
Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie şi mă încred în Domnul fără şovăire!
Psalmii 26:1
