– De ce nu te uiți pe unde mergi? a strigat Lori.
Avea destule pe cap și fără ca Tadd să intre direct în ea și să o facă să își scape toate cărțile și hârtiile pe jos. S-a aplecat să își adune lucrurile.
– Să mă uit pe unde merg? a răspuns Tadd enervat. De ce nu mergi încotro te uiți?
Foarte original, se gândi Lori. Și știu – aș arăta mai bine dacă aș purta o pălărie la spate și aș merge invers. Pentru că ochii ei încrucișați nu stăteau niciodată locului, nimeni nu știa încotro se uita Lori. În plus, mergea un pic într-o parte, ca un rac.
Acasă, în camera ei, în noaptea aceea, Lori a citit din Biblie în singurul mod în care putea – ținând-o la câțiva centimetri de fața ei. S-a simțit copleșită și a început să plângă. Apoi a făcut ceva ce nu mai făcuse niciodată. A strigat la Dumnezeu:
– De ce nu mă faci bine?
Șocată de cuvintele care tocmai îi scăpaseră, Lori și-a acoperit gura. Și aștepta să o lovească fulgerul.
Citește Psalmii 13:1-6
Este în regulă să strigi la Dumnezeu?
Cât va mai dura până îți vei face simțită prezența? s-a rugat David. Îți mai amintești de mine? Sau ai uitat cine sunt și de ce am nevoie? Acestea sunt cuvinte destul de dure din gura omului pe care Biblia îl laudă spunând că este „un om după inima Lui [Dumnezeu]” (1 Samuel 13:14). Dar David a spus ce îi trecea prin gând și a trăit să povestească altora despre lucrul acesta.
Când ai gânduri confuze, emoții negative sau un trup în dureri, în interiorul tău fierb sentimente puternice. Uneori verși cuvinte grele asupra ta, a oamenilor din jurul tău și chiar a lui Dumnezeu – mai ales a lui Dumnezeu, Cel care are puterea supremă și controlul total.
Există multe motive pentru care te poți simți rănit chiar dacă Dumnezeu ține lucrurile sub control. Iată câteva lucruri la care să te gândești: Dumnezeu le dă oamenilor puterea de a alege, iar oamenii, nu Dumnezeu, provoacă durere. Isus este planul lui Dumnezeu de a rezolva situația. Noul Pământ este soluția finală a lui Dumnezeu la problema durerii. Nu trebuie însă să îți ascunzi durerea atunci când ești rănit. Lui David nu i-a fost frică să Îi spună lui Dumnezeu despre rănile lui. Erau răni reale. Dar a ajuns întotdeauna să se gândească la o realitate mai mare, aceea că dragostea lui Dumnezeu nu ne părăsește niciodată. David nu s-a abținut din a spune ceea ce avea în minte și în inimă. A spus ce avea de spus până când a putut să Îl laude pe Dumnezeu din nou.
Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?
Psalmii 13:1
