Stai singur în sufrageria slab luminată, atent la ultimele douăsprezece minute din serialul tău favorit. Super-răufăcătorul de săptămâna aceasta tocmai a pornit un aparat cu laser pentru a-l tăia pe eroul serialului în zeci de bucăți.
Inima ta se oprește. Bum. Bum. Bum.
Reclamă.
Înapoi la lumea imaginară. Laserul se mișcă înainte și înapoi ca un pendul – zzzzt zzzzt – la numai câțiva centimetri distanță de capul eroului tău, găurind tot ce atinge. Începi să transpiri. Stomacul ți se strânge.
– Bau! tatăl tău intră în cameră. Te-am speriat, nu-i așa? Ce se difuzează? O, o reluare. Într-o secundă partenerul lui o să…
– Nu-mi spune! strigi la el.
Urăști când altcineva îți spune finalul.
Nu fi ridicol. Deja știai.
Citește Psalmii 18:1-15
Cum te simți atunci când aștepți ca Dumnezeu să te scoată dintr-o situație dificilă?
Ți-ai pierde mințile dacă ai crede că eroii din serialele de acțiune sau de mister sunt reali. Producătorii nu își pot ucide personajul principal, dar te fac să te întrebi dacă o vor face săptămână după săptămână. Îți dau emoții. Apoi te lasă în suspans în timpul reclamelor. Sau, mai rău, afișează mesajul „va urma” chiar atunci când ceasul îți spune că pericolul ar trebui să dispară.
Suspansul nu este la fel de distractiv în viața de zi cu zi.
Ești bolnav și te întrebi când o să te faci bine. Părinții tăi plănuiesc să divorțeze, și tu te simți tot mai slăbit, așteptând înfățișări la tribunal, care se tot amână. Sau aștepți un test important, un meci mare, un recital însemnat ori un concert sau o piesă de teatru – și te topești pe picioare de emoții. Clipa dinainte de eliberarea de frustrare – momentul acela când nu știi că ești pe cale să fii eliberat – te poate face să îți pierzi speranța.
Apoi se termină. Totul este bine. Dumnezeu te-a izbăvit.
Întotdeauna o face. Nu mereu așa cum te aștepți. Nu mereu atunci când vrei tu. Dar la timpul și în modul stabilite de El. Așa că stai liniștit. Știi că totul va fi bine.
Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Psalmii 18:3
