Având mereu aproape doi prieteni creștini foarte credincioși, lui Jon îi mergeau lucrurile bine. Jon, Josh și Tim mergeau la aceeași biserică, la aceeași școală, ba chiar locuiau pe aceeași stradă.
Apoi Josh s-a mutat. Câteva luni mai târziu, Tim a început să caute scuze pentru a nu mai veni la biserică. Apoi a început să îl evite pe Jon întru totul. Când Jon îl suna să meargă să se dea cu rolele, sora mai mare a lui Tim îl mințea că el nu este acasă. Ultima dată când au avut o așa-zisă conversație, Tim răspunsese el însuși la telefon. Când a recunoscut vocea lui Jon, a închis.
Jon auzise că tatăl lui Tim începuse să îi spună că era o tâmpenie să fii creștin. După o vreme, Tim a început să creadă și el același lucru.
Așa că Jon era acum singur.
Știa că nu trebuia să fie așa.
Dar era.
Citește Psalmii 142:1-7
Ce faci când te simți singur?
Ți se pare că ești pierdut undeva departe de casă. Ești singur – singurul creștin de vârsta ta din împrejurimi. Sau – foarte probabil – prietenii tăi creștini frecventează alte școli ori au cel puțin profesori diferiți. Sau poate prietenii creștini pe care îi aveai nu se mai comportă frumos.
Mai devreme sau mai târziu te dezamăgesc. Mai devreme sau mai târziu ești lăsat singur. Prieteniile creștine ar trebui să îți fie adăpost și, de obicei, sunt. Dar, din când în când, ești lăsat singur în furtună. Atunci este momentul să îți găsești calea spre Dumnezeu.
Dumnezeu permite uneori să te simți singur, ca să poți învăța să te ascunzi în El.
Introducerea la Psalmul 142 spune că David a scris psalmul într-o peșteră, posibil când regele Israelului, Saul, înnebunise și voia să îl omoare (1 Samuel 22:1,2). Ce a făcut mai exact David în peșteră? S-a ascuns de dușmanii lui. S-a rugat. A învățat să aibă încredere. A ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeul care spune din nou și din nou: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi” (Iosua 1:5; Evrei 13:5). A ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeul care rămâne aproape atunci când nimeni altcineva nu o face. Și s-a întâmplat ceva ciudat. Când David s-a ascuns în peșteră – în Dumnezeu – familia lui a venit și l-a sprijinit. La fel au făcut și prietenii lui.
Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea.”
Psalmii 142:5
