Mama leming scrisese cu litere mari pe calendarul familiei. 20 martie. Prima zi de primăvară. Migrarea anuală a lemingilor.
La fel ca toți ceilalți lemingi, familia și-a umplut lemingmașina și a plecat spre mare. De ce spre mare? Nu știau. Toată lumea mergea într-acolo.
După un minut pe autostradă, copiii lemingi erau deja nerăbdători.
– Am ajuns? a întrebat sora leming pe un ton plângăcios.
– Cât mai avem? se plânse și fratele leming.
Tata leming a observat că autostrada era plină de alte lemingmașini.
– O, grozav, spuse tata leming, lovind volanul. Nu vom mai ajunge niciodată acolo.
Când au ajuns la mare, familia Leming a alergat în mare împreună cu toți ceilalți lemingi, unde nu au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Citește 1 Petru 5:8-11
Ai prefera să fii un leming sau să fii mereu în alertă?
Lemingii sunt niște rozătoare mici, ca niște șobolani, care trăiesc în nordul Europei. Când coloniile lor devin prea aglomerate, milioane de lemingi își părăsesc casele în spectaculoase migrații în masă. Uneori aleargă în mare. Niciunul dintre ei nu se obosește să afle răspunsul la întrebarea care contează cu adevărat: Este o idee bună?
Nu este. Lemingii nu pot să înoate.
Intenția lor nu este să se înece. Doar caută un loc mai drăguț și mai puțin aglomerat în care să trăiască. Cred că sunt pe cale să traverseze un râu – rămânând în zonele cele mai puțin adânci – când se aruncă cu capul în mare.
Lemingii sunt fără minte. Cei care stau în alertă însă își pun întrebări inteligente.
Dacă cineva caută să ducă pe cineva care este în alertă pe o cărare a vieții care pare lipsită de logică, cel în alertă vrea să afle mai multe: Cine conduce această migrație? Unde mergem? Este un loc bun în care să trăim? Cei în alertă știu să distingă minciunile de adevăr.
Spre deosebire de lemingi.
Nu fi un leming! Fii în alertă!
Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
1 Petru 5:8
