– Iată-l!
Brenda răsfoia lista filmelor din ziarul de seară.
– Zice că începe la ora nouă. Să mergem!
– Părinții mei mi-au spus să fiu acasă la nouă și jumătate, se plânse Terese.
– Și? Linda practic le spusese ea părinților ei când o să se întoarcă.
– Fă calculul, răspunse Terese. Filmul durează două ore. Aș întârzia puțin.
– De când asculți de părinții tăi? întrebă Linda.
Brendei îi veni o idee.
– Nu poți să îi suni și să le spui că întârzii?
– Nu o să îmi dea voie. Plecăm la bunici mâine dimineață devreme ca să…
Brenda o întrerupse:
– Noi ne ducem. Poți să te duci acasă dacă vrei.
– Știi care e problema ta? întrebă Linda. Ești plictisitoare.
Citește Iacov 4:1,2
Cum recunoști un infractor?
Infractorii pe care îi cunoști probabil că arată mai bine. Se îmbracă la fel ca tine. Vorbesc ca tine. Trăiesc în cartierul tău și merg la aceeași școală ca tine. Vor aceleași lucruri ca tine.
Cel mai probabil nu stau la pândă să jefuiască și să înjunghie trecători nevinovați. Dar tot caută să fure de la alții pentru a se îmbogăți – pentru a arăta mai bine, a se simți importanți, a deveni populari, a face regulile și a primi ceea ce vor. Se deplasează în grupuri și aleg țintele cele mai ușoare. Chiar și fără arme lasă urme – sentimente rănite, promisiuni încălcate, proprietăți furate, părinți dezamăgiți, trupuri rănite și inimi înjunghiate.
Știi că trebuie să te ferești de huliganii care te cheamă în șoaptă pe alei întunecate. Trebuie să fii mai atent la infractorii din apropierea ta – cei care nu te mai cheamă, nu îți mai spun „bună!” pe holuri și nu îți mai sunt prieteni dacă nu faci ce fac ei.
Și înăuntrul tău zace un alt infractor de care trebuie să te ferești. Este acea parte din tine care vrea să ia cu forța sau să fure ceva ce nu îi aparține.
Infractorii nu sunt întotdeauna străinii de pe stradă. Uneori, infractorii suntem noi.
Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
Iacov 4:2
