– O meriți, draga mea, spuse mama Tonyei cu o voce drăgăstoasă. Pur și simplu, așază-te în față! Acolo este locul tău. Dacă vrei să câștigi vreodată un concurs de frumusețe pentru adolescente, trebuie să te așezi în față. Crezi că jurații vor alege o fată care se mulțumește să stea în spate?
A doua zi, unsprezece fete așteptau instrucțiunile pentru poza echipei de gimnastică. Poza asta va fi în ziare – se gândește Tonya – și în albumul școlii,și în vitrina școlii, lângă trofee. Tonya iese din rând. Și intrarea mea! Trebuie să ajung în față.
Tonya se așază în fața celorlalte fete și face șpagatul. Idioatele. Stau acolo țepene. Nu știu ce contează cu adevărat.
Antrenoarea Tonyei dă din cap a dezaprobare.
– Tonya, vreau ca Linda să stea în față.
– Nu! protestează Tonya. Eu! Eu! Eu! Eu trebuie să fiu în față!
Citește Marcu 9:33-37
Cum arată cineva care este „smerit”?
– De ce vă certați? îi întreabă Isus politicos.
Știa deja.
– Nu era nimic important, răspund ei rușinați.
Isus le spusese ucenicilor că avea să fie ucis. Nu că avea să primească o stea pe Bulevardul Celebrităților din Hollywood. Nici că fusese invitat la cele mai importante emisiuni TV. Nici că avea să cânte împreună cu trupa Lui pe stadioane pline de oameni într-un turneu mondial.
În curând avea să fie răstignit pe cruce.
Ai crede că ucenicii ar fi înțeles că a fi Salvatorul lumii – sau a fi ucenicul Lui – nu era o sarcină ușoară.
Isus le spusese ucenicilor că a-L urma nu însemna a ieși în față. A fi cel dintâi însemna a fi cel din urmă. Dar a fi ca El înseamnă a-i primi cu bucurie pe cei pe care oamenii îi numesc „tocilari”, „mucoși” și „enervanți”. A-L imita înseamnă a sluji – și chiar a suferi – pentru a le dărui altora viața (Matei 20:26-28).
Isus era Dumnezeu Însuși (Ioan 1:14). Dar nu S-a chinuit să iasă în evidență. Nu căuta să Se laude.
Atunci, Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”
Marcu 9:35
