Nașterea ta a fost înfricoșătoare, nu-i așa? Erai întins într-un coșuleț în mijlocul unei intersecții aglomerate, în timp ce camioanele îți suflau în față gaze de eșapament și zdruncinau pământul de sub tine. O mașină a trecut în viteză și ți-a atins coșulețul, întorcându-l cu susul în jos. După câteva ore petrecute în intersecție, te-ai târât prin trafic, căutând mâncare pe marginea drumului.
Cel mai probabil nu așa a fost nașterea ta.
Nu ai fost creat în laboratorul de sub pământ al unui om de știință ciudat și nici nu ai fost aruncat în lume printr-o gaură de canal, lăsat să îți porți singur de grijă pe stradă. Dumnezeu a avut un plan mai bun. Ți s-a dat viață printr-un act de iubire și ai fost pus cu grijă în pântecul mamei tale. Când te-ai născut, ai fost prins de niște mâini iubitoare și ai fost hrănit, îmbrăcat și protejat.
Citește Geneza 2:18-25
Cine au fost primii prieteni din lume?
Când Dumnezeu l-a făcut pe primul bărbat din lume, Adam, el era singur cu animalele și cu restul creației. Dar nu doar că era singur – se și simțea așa, fără niciun prieten. Dumnezeu a văzut că singurătatea era la fel de amuzantă ca nașterea în mijlocul unui ambuteiaj. Așa că i-a făcut lui Adam o prietenă – pe Eva. Adam și Eva erau făcuți din aceeași carne și din aceleași oase și erau exact ceea ce avea nevoie fiecare. Bărbatul și femeia trăiau ca doi prieteni perfecți în paradis, Grădina Edenului.
Dumnezeu nu S-a oprit aici. Voia ca ființele omenești să își cunoască Creatorul. Așa că le-a făcut după chipul Lui (Geneza 1:27), capabili să Îl înțeleagă pe Dumnezeu într-un mod în care o piatră sau un raton nu ar putea vreodată. Dumnezeu și oamenii se cunoșteau atât de aproape, încât Dumnezeu este descris ca umblând în grădină și vorbind direct cu Adam și Eva (Geneza 1-3). Scopul lui Dumnezeu nu era numai ca oamenii să se cunoască între ei, ci să Îl cunoască pe El.
Dumnezeu avea un plan măreț. Adam și Eva erau doar începutul. Voia ca lumea creată de El să fie un paradis al relațiilor. Toți aveau să se înțeleagă. Nimeni nu avea să fie rănit. Toți aveau să se închine lui Dumnezeu și să își respecte aproapele. Dumnezeu, bărbații, femeile, fetele, băieții, părinții, copiii, până și animalele și plantele aveau un rol al lor.
Cel puțin acesta era planul.
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Geneza 2:18
