Trecând pe lângă mulțimea de fete adunate lângă peretele sălii de gimnastică unde se ținea balul școlii, Clarence se gândea că este o poțiune de dragoste în mișcare – asta până când își ridică buza de sus pentru a elibera un mârâit într-o încercare jalnică de a părea interesant, iar fetele i-au răspuns cu un alt mârâit, spunându-i să se dea la o parte pentru că nu puteau vedea bărbații adevărați din cauza lui. Totuși, până și fetelor li s-a făcut milă de el atunci când șireturile lui de la pantofi s-au înnodat brusc între ele, făcându-l să cadă la podea cu un oftat. Dar apoi a trecut pe acolo căpitanul echipei de fotbal, și fetele au uitat întru totul de Clarence, care s-a târât într-un colț.
Dumnezeu caută prieteni. Să nu Îl confundăm însă cu tocilarul școlii, un tip disperat să fie invitat la bal, cineva de care să îți fie milă. Este mai mult un fel de Prinț cosmic din poveste, care zboară prin spațiu pe un cal de război (Apocalipsa 19:11-16). Este singurul care poate salva prințesa. Nu este nimic în neregulă cu Prințul. Iubita Lui este cea care se află în comă.
Citește Luca 23:32-46
De ce a murit Isus?
Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în Grădina Edenului și le-a spus să trăiască fericiți pentru totdeauna, avându-L pe El ca Domn și unul pe altul ca prieten. Dar Adam și Eva au încetat să Îi mai slujească lui Dumnezeu și au început să își slujească lor înșiși. Au păcătuit și și-au distrus prietenia cu Dumnezeu.
Așa că Dumnezeu a luat-o de la capăt. A creat un popor nou și l-a salvat din robie. Cu toate acestea, în timp ce Dumnezeu Și-a explicat regulile din nou și din nou, poporul a luptat împotriva Lui, chiar și atunci când Dumnezeu le-a amintit că pedeapsa pentru ura lor împotriva Lui este moartea. Omenirea întreagă s-a răzvrătit și toți au fost condamnați la moarte (Romani 3:23).
Fiul lui Dumnezeu a suferit acea pedeapsă. La cruce însă, unul dintre tâlharii care era pe moarte lângă Isus a observat ceva: Isus nu făcuse nimic greșit. Nu era pedepsit pentru păcatele Lui. El era pedepsit pentru păcatele noastre. O profeție din Vechiul Testament explică lucrul acesta: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isaia 53:5).
Dumnezeu Și-a trimis Fiul să moară pentru păcatele noastre, pentru că nimeni altcineva nu putea să o facă. Numai Isus era desăvârșit și fără de păcat, Singurul care nu merita să moară și care putea să ia păcatele noastre asupra Sa.
Isus nu a murit în zadar. Ne-a iubit suficient încât să vină și să moară în locul nostru.
Dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.
Luca 23:41
