Pe măsură ce Mara călătorește în timp prin oglinda fermecată, obrajii, colțurile ochilor și ale gurii i se întind toate spre urechi, la fel de tare ca liftingul facial exagerat al unei doamne bogate. Se oprește undeva cu douăzeci de ani în urmă. Dintr-odată, Mara vede viața mamei ei desfășurându-se pe repede înainte în fața ochilor ei.
Își vede mama flirtând. Se dă mare și are un pahar de vin în mână. Mara își flutură mâna în fața mamei ei adolescente. Mama ei este uimită. Mara vorbește înainte ca ea să apuce să zică ceva:
– Vezi, te-ai distrat la vremea ta, o acuză Mara. Acum vreau să fac și eu la fel.
Gaura de vierme începe să destrame, trăgând-o pe Mara înapoi în prezent.
– Nu ai văzut tot ce am fost, strigă mama ei în timp ce Mara pleacă furioasă. Nu ai văzut cine eram și ce simțeam cu adevărat. Nu ai văzut durerea.
Citește Proverbele 26:11,12
De ce să faci ce spun părinții tăi, și nu ceea ce, poate, au făcut ei?
Poate că părinții tăi îți spuneau atunci când erai mic:
– Ăla este un aragaz. Este fierbinte. O să te ardă.
Și poate că tu le-ai răspuns:
– Nu, nu este. Nu o să mă ardă.
Dar erai destul de mic încât să te ia pe sus și să te pună la locul tău, ca să te protejeze.
Ghici ce? Nu mai ești mic. Și părinții tăi nu prea mai pot să te țină la distanță de aragaze și cuptoare aprinse.
Dar ai învățat lecția aragazului. Probabil că părinții tăi nu trebuie să te tragă de mânecă pentru a te împiedica să îți arzi degetele când pregătești micul dejun. De ce? Ai ajuns la un moment dat la concluzia că părinții tăi nu mai sunt așa de cicălitori. Că uneori știu mai bine decât tine.
Toți adulții au făcut lucruri pe care le regretă. Ceea ce li se părea amuzant la vremea aceea – și ceea ce poate ți se pare amuzant ție acum – nu li se mai pare așa în prezent. Ca în cazul unei arsuri de la soare, nu îți dai seama decât prea târziu. Dar tot s-au ars. Sau poate le-a provocat un cancer de piele fatal.
Părinții tăi și alți adulți vor să înveți din propriile greșeli – și din ale lor. A nu face lucrul acesta înseamnă a fi ca un copilaș care este prea încăpățânat să stea departe de aragaz sau ca un câine care își mănâncă propria vomă. Mănâncă din nou ceea ce i-a făcut rău o dată, crezând că este o altă mâncare.
Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.
Proverbele 26:11
