Colegii tăi de echipă aproape că te fac afiș, îngrămădindu-se să iasă din vestiar. Antrenorul este bolnav. Asistentul lui este plecat din oraș. Antrenamentul este anulat.
Părinții tăi nu se așteaptă să fii acasă pentru încă două ore, așa că nu vor afla niciodată că nu ești la antrenament. Ai libertate totală să îți faci de cap – să te duci unde vrei, să faci ce vrei tu. Întrebare importantă: Ce să faci?
Întrebare și mai importantă: Cine ești când părinții tăi nu sunt lângă tine?
Îți petreci o mare parte din existență în apropierea părinților tăi, dar ești mereu în mintea lor. Se relaxează numai atunci când știu unde te duci, ce faci și când vei fi acasă – și chiar și atunci au emoții. Când ieși din raza lor vizuală, intri într-o altă dimensiune – zona de pericol.
Poate că tu nu vezi lucrurile așa. Poate că nu faci plecăciuni ca să le mulțumești părinților tăi că ți-au oferit privilegiul libertății. O iei pur și simplu la fugă. Nu este mare lucru să fii singur.
Mai gândește-te puțin. Este mare lucru.
Citește Luca 2:42-52
Cum a reacționat Isus când Și-a pierdut părinții?
Când au plecat spre casă din Ierusalim, părinții lui Isus au călătorit împreună cu o mulțime de rude. Au presupus că Isus era cu ele.
Greșit. După trei zile, Isus observase cu siguranță că Maria și Iosif plecaseră fără El. Dar nu S-a îngrijorat de moarte, nici nu a făcut să coboare un telefon din ceruri. A rămas acolo unde era. Făcea ce era bine. Chiar dacă părinții lui nu erau acolo.
De fiecare dată când pleci de lângă ei, este datoria ta să ai grijă de tine – să ai grijă unde te duci și ce faci. Din acea datorie face parte să îi anunți pe părinții tăi, pentru ca ei să nu se îngrijoreze pentru tine. Dar partea și mai importantă este să ai grijă de ceea ce contează cel mai mult pentru ei: tu.
Niciunul dintre noi nu este suficient de înțelept încât să ia numai decizii corecte. Niciunul dintre noi nu este suficient de hotărât încât să ia numai decizii bune. Dar Dumnezeu este și înțelept, și bun. Și El a făgăduit să ne conducă (Proverbele 3:5-7).
El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”
Luca 2:49
