Merri deschise plicul cu pozele de la școală și rămase cu gura căscată. Părul ei părea mai mult torturat decât aranjat, ochiul stâng era închis pe jumătate și fața ei arăta de parcă își lipise nasul de lentila aparatului de fotografiat.
Prietena ei Brandi se prefăcu că își ascunde plicul. Merri l-a luat sperând că mai era cineva care avea poze la fel de urâte.
– Promite-mi că nu o să râzi de mine, bine? a rugat-o Brandi pe Merri. Arăt îngrozitor.
Da, sigur. Poza lui Brandi arăta ca cea a unui fotomodel, iar Brandi știa foarte bine lucrul acesta.
Brandi scoase poza lui Merri.
– O, Merri, Merri! a spus ea tristă.
I-a dat plicul înapoi.
– Nu ai reușit să îți aranjezi părul în ziua aceea, nu-i așa?
În noaptea aceea, Merri își studie fața în oglindă, întrebându-se un lucru: Chiar arăt ca în poza de la școală?
Citește Psalmii 139:23,24
Cum faci rost de o imagine clară a ta?
Dacă ai arăta într-adevăr la fel de rău ca în majoritatea pozelor de la școală, consiliul ar fi dat de mult o lege prin care să fii obligat să porți o pungă de hârtie pe cap. Dar asta nu înseamnă că nu vei avea zile în care te vei simți de parcă ai fi cap de afiș pentru Urâții Anonimi.
Dacă nu poți avea încredere într-o poză, unde poți vedea cum arăți cu adevărat la exterior – sau, mai important, la interior?
Părerile oamenilor pot fi greșite. Un dușman nu te va descrie în cuvinte prea prietenoase: „Ce ți-ai făcut la păr?” sau „Nimănui nu-i place de tine!” ori „Ești o mironosiță”. Imaginea pe care ți-o creează prietenii tăi poate fi întocmai opusul – prea bună, ca o poză editată din care au dispărut toate coșurile: „Nu a fost deloc vina ta” sau „Ești un prieten minunat” sau „Să nu te schimbi niciodată”.
Scriitorul Psalmului 139 știa că numai Dumnezeu – care ne cunoaște pe dinăuntru și pe dinafară, chiar mai bine decât ne știm noi – ne vede așa cum suntem. El s-a rugat ca Dumnezeu să îi analizeze cuvintele, atitudinea și acțiunile și să îi arate părțile urâte din viața lui. Apoi Dumnezeu putea să îmbunătățească acele părți.
Numai atunci când te vezi așa cum ești ajungi să te accepți și să Îl lași pe Dumnezeu să repare toate lucrurile rele.
Înțelegi? Numai perspectiva lui Dumnezeu este cea adevărată.
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!
Psalmii 139:23,24
