În timpul excursiei cu copiii de la biserică, Dumnezeu părea atât de real! Atât de aproape. Totul avea sens. Ai hotărât că nimic nu avea să mai intervină vreodată între tine și El. Voiai să te încrezi în El și să Îl asculți pe cât de bine știai. Erai atât de sigur pe tine.
Dar, în ultima noapte a excursiei, i-ai visat pe prietenii tăi de acasă. Visul era ca o zi normală de școală, cu excepția faptului că, la fiecare câteva minute, un prieten îți spunea ce credea despre credința ta în Dumnezeu: Crezi că ești mai bun decât noi. Astea sunt doar povești. Erai doar entuziasmat – te-ai fi înscris la circ dacă ți-ar fi cerut lucrul acesta. Oamenii aceia te-au spălat pe creier. Creștinii sunt niște ratați. Nu știi că a fi diferit este sărutul morții. Nu aș spune asta dacă nu mi-ar păsa de tine, dar…
Când te-ai trezit, nu mai erai așa de sigur că vrei să Îl urmezi pe Isus. În ziua aceea ai avut o discuție cu tine însuți: Prietenii mei nu o să mă mai caute. Cum voi supraviețui la școală? Toată lumea o să râdă de mine. Sau o să mă ignore.
Citește Numeri 13:26-33
Ce au spus iscoadele israelite poporului despre țara pe care o văzuseră?
Când Dumnezeu i-a dus pe israeliți la granița țării pe care făgăduise să le-o ofere, doisprezece bărbați au mers înainte să iscodească țara. Era așa cum spusese Dumnezeu – acolo curgeau lapte și miere și rodeau ciorchini de struguri atât de mari încât era nevoie de doi oameni să îi care. Iscoadele au văzut posibilități clare.
Chiar și așa, zece dintre iscoade s-au concentrat asupra unei probleme: uriașii care stăpâneau țara. Au uitat făgăduința lui Dumnezeu: țara era a lor să o ia în stăpânire. Într-adevăr, acolo erau uriași. Dar Dumnezeu spusese că israeliții puteau să îi distrugă, nu doar prin abilitățile lor de luptă, ci prin puterea Lui.
Fără îndoială, Dumnezeu ne făgăduiește binele. Ne uităm la el, îl vrem: prietenia cu Dumnezeul cel viu. Apartenența la regatul Lui. Călăuzire și pace chiar și în mijlocul haosului. Siguranța, satisfacția și splendoarea lui Dumnezeu sunt foarte atrăgătoare.
Uriașii sunt cei care ne înspăimântă – reacțiile prietenilor noștri, lucrurile la care trebuie să renunțăm, temerile și slăbiciunile noastre.
Ochii noștri văd bine. Problema este la inimile noastre.
Da, uriașii sunt în țară. Dar Dumnezeu este mai mare.
Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră.
Numeri 13:32
