– O să îți porți tricoul mâine, nu-i așa? îl întrebă Jennifer pe Eddie.
Toți cei din grupul lor de tineret își cumpăraseră tricouri cu emblema grupului. Eddie își cumpărase și el unul, dar se simțea aiurea purtându-l la biserică, cu atât mai mult oriunde altundeva. Tricoul era frumos, cu excepția faptului că oamenii îi puneau întotdeauna întrebări la care nu știa să răspundă. Dar ar fi fost urât din partea lui dacă nu și-ar fi purtat tricoul în ziua următoare. Trebuia să ajute la promovarea unui concert din săptămâna aceea.
– Este murdar, a mințit Eddie.
– Nu poate să ți-l spele mama ta?
– Îmi spăl singur rufele, a mințit el iarăși. Nu am timp în seara asta.
– Nu fi nesuferit. Toți o să le purtăm. Cum altfel să știe oamenii despre concert?
Eddie se dădu bătut.
– Bine, bine. O să îl port.
A venit a doua zi cu el ascuns sub o cămașă mare din flanel. Jennifer l-a văzut. I-a spus că asta nu ajuta prea mult.
Citește Faptele 2:42-47
La ce sunt buni prietenii creștini?
Prietenii sunt aduși laolaltă de lucruri ciudate. Lucruri bune: sporturi, pasiuni, cluburi școlare. Greutăți: părinți alcoolici, familii destrămate, teme grele. Lucruri prostești: guri rele, fapte anti-sociale, băutură etc.
Dar măcar există ceva care vă ține laolaltă. Aveți ceva în comun.
Dumnezeu nu dorește ca prieteniile creștine să fie o scenă proastă în care stați și vă holbați unii la alții pentru că nu aveți niciun lucru despre care să vorbiți. Dar vrea să creezi o legătură cu alți creștini care să însemne mai mult decât tricouri asortate. Scopul nu este să vă evidențiați, ci să rămâneți împreună.
Pasajul pe care l-ai citit și restul cărții Faptele apostolilor detaliază modul în care s-au creat legături strânse în biserica primară. S-au atașat unii de alții fără a deveni exclusiviști. Au avut grijă unii de alții. Au împărțit ceea ce aveau. Au făcut bine celor din jur. S-au apropiat de Hristos. Au spus lumii despre Isus. Au fost o familie în continuă creștere.
Și-au apărat mai mult decât tricourile (Ioan 13:35).
Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă.
Faptele apostolilor 2:46
