Heather se mutase în cealaltă parte a țării în decembrie și regulile de la noua ei școală îi permiteau să dea probele cu întârziere pentru orice grup sau echipă voia. Echipa de majorete nu a fost prea bucuroasă atunci când a ales grupul lor. După ce Heather le-a arătat câteva exerciții de la vechea ei școală, fetele din echipă i-au spus că aveau nevoie să vorbească singure.
– Cred că ar trebui să o primim în echipă, a sugerat Jennifer. L-ați văzut pe fratele ei mai mare? E drăguț.
– Îmi place grupul nostru exact așa cum este, a anunțat Trish. Nu are cum să ne învețe exercițiile în mijlocul anului școlar. Cred că ar trebui să îi spunem să…
– Coboară cu picioarele pe pământ, Trish, a întrerupt-o Stacy. Exercițiile noastre nu sunt așa de grele. Nu avem niciun motiv să nu primim pe cineva. Recunoaște. Pur și simplu nu îți place de Heather.
La sfârșit, echipa a votat să nu o primească pe Heather. O parte din noi se gândește: Și ce dacă? Mare lucru. Heather nu o să își petreacă restul vieții dormind într-un șanț pentru că niște râzgâiate i-au scăzut stima de sine. Toți suntem lăsați pe dinafară din când în când, nu-i așa? O altă parte din noi știe că nu este bine că au lăsat-o pe Heather pe dinafară. Știm că viața trăită cum trebuie înseamnă a face parte dintr-un grup și a-i lăsa pe alții să intre în el.
Citește Matei 28:16-20
Ce le spune Isus urmașilor Săi în unele dintre ultimele Lui cuvinte de pe pământ?
Ceea ce ne oferă Isus în calitate de credincioși nu este doar pentru noi. El ne-a dăruit prietenia Lui și vrea ca, la rândul nostru, să îi invităm pe alții să aibă parte de această prietenie. Nu ne putem comporta că niște căpitani ai unei echipe de mucoși, alegând pe cine să primim și pe cine să lăsăm pe dinafară.
Este oribil să nu primești pe cineva într-o echipă. Este și mai îngrozitor atunci când permitem ca obrăznicia noastră – cel mai mic gând de genul: „Ghinion. Nu-mi place de tine. Nu-mi pasă de tine.” – să împiedice acea persoană să aibă o prietenie cu Dumnezeu și cu poporul Lui, acum și pentru totdeauna. Îngrozitor.
Când Isus Și-a adunat urmașii pentru a le vorbi, cei mai mulți au început să I se închine, au căzut la pământ în venerație. Alții s-au îndoit. Credința lor în El era necoaptă. Dar Isus le-a spus tuturor: „Sunt Învățătorul tuturor. Mergeți și invitați-i și pe alții să se alăture grupului nostru. Voi merge cu voi.”
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile.
Matei 28:19
