– Este un mit, spuse Rick. Știi tu – toate poveștile alea despre Isus care a înviat din morți. Oamenii L-au inventat pe Dumnezeu când nu înțelegeau lucruri precum evoluția sau astrofizica.
– Astrofizica? întrebă Steve. Ăsta nu e câinele din Jetsons?
– Nu, răspunse Rick. Ăla e Astro. Astrofizica este studiul corpurilor în spațiu. Înainte de evoluție, trebuiau să existe stelele și planetele. Este în regulă să credem că Isus „trăiește în inimile noastre”. Nu poți spune însă că este viu. Este mort. Este doar un învățător mort. Ca domnul Zalinki.
– Mort ca domnul Zalinki, rânji Steve. Bună asta, Rick!
– De unde scoți chestiile astea? obiectă Marie. Pot spune că Moș Crăciun și bunica mea, Estelle, „trăiesc în inima mea”. Isus a făcut mai mult decât atât. A înviat din morți. Pe bune. În trup și toate cele.
Citește Luca 24:36-49
De ce contează că Isus nu este doar praf într-un mormânt?
Dacă Hristos nu ar fi înviat, a scris Pavel, credința noastră ar fi inutilă (1 Corinteni 15:14,17). Și primii Lui urmași știau lucrul acesta. După ce Isus a fost crucificat, s-au ascuns de teamă. Speraseră că Isus va pune bazele noii împărății pe care le-o făgăduise. Dar apoi a murit. Nimic nu se întâmplase așa cum se așteptaseră ei. Câțiva ucenici spuneau că era în viață. Spuneau că mormântul era gol. Înviase din morți (Luca 24:6,34).
Părea prea frumos să fie adevărat – până când Isus a venit dintr-odată în mijlocul lor.
Isus i-a provocat să verifice cicatricele de pe mâinile și picioarele Sale, care fuseseră străpunse de cuie pe cruce. A mâncat o bucată de pește. Nu era o fantomă și nici o manifestare închipuită a dorințelor lor. I-a ajutat să înțeleagă că Dumnezeu făgăduise în tot timpul acesta că El va învia.
De ce este atunci important?
Înviindu-L pe Isus din morți, Dumnezeu a declarat că Acesta este Fiul Lui (Romani 1:4). A confirmat că Isus plătise pentru păcatele noastre (Romani 4:25). Și încă un lucru: Pentru că moartea nu a putut să Îl țină pe Isus în mormânt, nu îi va ține nici pe urmașii Lui acolo. El trăiește cu noi acum, iar noi vom trăi cu El pentru totdeauna.
A trăit pe bune. A murit pe bune. A înviat pe bune. Deci putem să Îl urmăm pe bune. Acum și pentru totdeauna.
Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
Luca 24:46
