Neprihănitul Lot (…) își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea.
2 Petru 2:7,8
În viața lui Lot se îngemănează două tendințe contrare și concurente. Una este dorința sa după o viață religioasă autentică și profundă, iar cealaltă este atracția sa spre tihnă și confort economic și social. Așa se face că a luat decizia să locuiască în proximitatea cetăților din câmpie. Probabil la început a considerat că a făcut o alegere bună, dar curând a constatat cât de impropriu era mediul social al cetăților damnate.
Aspirațiile spirituale ale lui Lot erau agresate semnificativ de tot ce vedea și auzea în fiecare zi. Cineva poate considera că un caracter puternic nu are probleme prea serioase să supraviețuiască într-un mediu ostil și corupt, dar experiența de viață a lui Lot dovedește contrariul.
Când Lot le propune oamenilor din Sodoma să le ofere propriile fiice în schimbul cruțării oaspeților din casa lui, ne întrebăm dacă Lot mai avea toate facultățile mintale în bună stare de funcționare. Ar trebui să luăm în calcul însă mediul de o imoralitate extremă în mijlocul căruia trăia în fiecare zi.
Când cele două fiice necăsătorite au recurs la incest ca soluție stridentă de a-și perpetua specia, din nou trebuie să ținem cont de mediul în care au trăit acestea. Dacă ascultăm cu atenție argumentația lor constatăm că presiunea culturală a avut un cuvânt hotărâtor asupra scenariului pe care l-au pus în aplicare. „Hai să facem ceva «după obiceiul tuturor țărilor!»” (Geneza 19:31), au zis una către alta. Și așa au făcut.
Oare nu se găsește o cale mai bună de a trăi corect și moral într-o lume decăzută și rea? Sigur că se găsește!
Dacă ambianța începe să-mi schimbe percepțiile, nu cumva a sosit timpul să operez o schimbare care să îmi aducă beneficii pe termen lung și veșnic?
