Feriți-vă de tot ce se pare rău.
1 Tesaloniceni 5:22
Aparența este partea exterioară a lucrurilor, iar prin această formă superficială simțurile noastre pot percepe în primă instanță realitatea. Doar că realitatea este cu siguranță mult mai profundă decât aparența și există situații în care aparența nu numai că nu ajută la identificarea realității, ci, mult mai rău, produce confuzie și înșală.
Adam și Eva au gustat o amărăciune fără margini atunci când s-au lăsat înșelați de aparență. Ei au fost atrași de aparența de acces la cunoaștere, dar în realitate au căzut în capcana diavolului și au pierdut aproape toate privilegiile de care se bucurau înainte de pasul greșit al neascultării de Dumnezeu.
Apostolul Pavel îi sfătuiește pe frații din Tesalonic să evite orice lucru îndoielnic, chiar de la prima vedere. Prin această decizie înțeleaptă sunt eliminate de la început o mulțime de riscuri ale curiozității și căutării după experiențe noi. Cunoașterea este un lucru necesar, dar discernământul moral nu poate fi trecut cu vederea în cavalcada vieții spre noi teritorii de cucerit.
Aparențele rele nu constituie în sine o faptă imorală propriu-zisă, dar acomodarea cu vecinătatea păcatului pregătește foarte repede drumul spre cădere. Samson ar putea să ne spună o mulțime de lucruri despre cât de repede se ajunge de la un compromis la o tragedie de proporții. Spre deosebire de Samson, Iosif, în Egipt, are foarte clare în minte lucrurile când este vorba despre cochetăria cu plăcerile lascive și vinovate. El are în suflet permanent un sentiment al prezenței divine, pe care nu se sfiește să îl afirme atunci când acest lucru devine absolut necesar, pentru propria sa minte și pentru comportamentul celor din jur.
Cum pot recunoaște clar limita dintre o experiență de noutate autentică și subtilitatea rafinată a plăcerilor josnice și degradante?
