Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică.
Ioan 5:24
Repetarea cuvântului „adevărat” este un procedeu stilistic prin care se sugerează autenticitatea mesajului care urmează acestei repetiții. Se vede că și pe vremea lui Isus vorbirea în general și cu precădere vorbirea în public sufereau de inflație și impostură. Mesajul Lui era prea important pentru a fi confundat cu vorbirea plată și lipsită de vigoare a celorlalți învățători ai vremii.
De altfel, destul de mulți ascultători ai lui Isus Îl urmăreau cu plăcere tocmai datorită valorii incontestabile a învățăturii autentice pe care o transmitea. Această autenticitate avea efect nu doar sub forma atractivității cuvântării, cât mai ales în capacitatea cuvintelor Sale de a oferi speranța și puterea unei vieți noi și adevărate.
În Ioan, capitolul 6, auzind despre simbolurile trupului și sângelui salvator, unii dintre ascultători au folosit ocazia să respingă învățătura, considerând-o prea stridentă și radicală. Învățătorul i-a provocat și pe ucenici să plece. Răspunsul lui Petru este elocvent: „Nu avem unde să ne ducem. Numai la Tine sunt cuvintele vieții veșnice” (vezi Ioan 6:68). În această declarație este atestată autenticitatea mesajului divin al lui Isus.
Autenticitatea nu este un atribut numai al cuvintelor. O vorbire autentică izvorăște numai dintr-o minte curată și un suflet plin de adevăr și noblețe. Fariseii nu se puteau califica niciodată în această privință, din cauza neconcordanței dintre viața lor privată și vorbirea lor sforăitoare. Calificarea lor drept „morminte văruite” exprima cât se poate de plastic acest adevăr.
În ce privește zilele noastre, asistăm la o penurie de autenticitate. În primul rând în mass-media și apoi chiar în viața de zi cu zi. Autenticitatea cuvintelor și a vieții creștine ar putea umple cu succes acest gol dureros.
Care este pasajul meu preferat din Biblie care mă învață autenticitatea vorbirii și a trăirii?
