Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit.
Geneza 4:7
Binele este una dintre noțiunile cu cea mai largă întrebuințare. Dicționarul explicativ al limbii române reține 76 de definiții ale acestui cuvânt. Vom alege una dintre ele. Binele este conform cu adevărul, iar adevărul, în acest context al meditației noastre, este voința revelată a lui Dumnezeu.
Pentru Cain, binele era o noțiune cu care el se afla în conflict, iar când a fost vorba de alegere, opțiunile sale au alunecat repede în direcția opusă binelui și adevărului.
Ca să faci binele în raport cu adevărul sunt necesare câteva condiții. În primul rând trebuie să știi ce este bine și ce este rău. Este necesară cunoașterea binelui, adică să fii conștient ce așteaptă Dumnezeu de la tine să faci. Cain nu avea dificultăți din punctul acesta de vedere. El înțelegea foarte bine care erau așteptările lui Dumnezeu de la el. Problema lui nu era una de cunoaștere sau de înțelegere și nici măcar de discernământ.
Dificultatea lui era în altă parte. Cain avea probleme de orientare, iar orientarea este controlată de opțiunile și voința personală. Cain nu voia să asculte. De aici i s-a tras și responsabilitatea, care avea să îl umple de vinovăție.
Asemenea lui Cain, și noi putem avea o mulțime de argumente de susținere și explicare a nereușitelor de a face binele în viață. Putem invoca natura păcătoasă, pe care o moștenim și de care nu ne putem elibera niciodată în cursul acestei vieți, înainte de proslăvire. Putem da vina pe mediul în care ne-am format și ne continuăm existența. Sigur, lista poate deveni interminabilă.
Oricare ar fi situația, orientarea noastră spirituală este determinată în primul rând de alegere și de voință, pe care Dumnezeu a promis să ni le trimită prin Duhul Sfânt. Dumnezeu a mai promis că, printr-o operațiune divină, El scrie binele în omul nostru cel nou. „Voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor” (Evrei 10:16).
„Voia Ta, Doamne, doar voia Ta să se împlinească în viața mea!”
