„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.”
Matei 19:21
În sens direct, comoara este un depozit de valori materiale sau de bani care constituie un fel de centru de interes, atenție și grijă. În sens figurat, comoara este alcătuită din valori spirituale și principii care pot deveni atât de importante, încât cel în cauză să fie dispus să acorde prioritate valorilor spirituale în detrimentul lucrurilor materiale.
Tânărul bogat avea deja un centru de greutate foarte bine conturat în jurul lucrurilor materiale, dar această orientare materialistă îl priva de satisfacțiile și împlinirile pe care i le-ar fi putut aduce o orientare mai spre lucrurile de valoare veșnică. Având această neîmplinire în suflet, el a cerut sfat de la Învățătorul oamenilor. Ce i s-a spus, însă, cerea o reformă radicală, iar el nu era dispus să facă o asemenea schimbare.
Ar fi fost interesant de știut ce s-ar fi întâmplat dacă acest bărbat din clasa superioară ar fi ales comoara cerească în locul bogățiilor pământești. Aici trebuie făcută o precizare: banii nu sunt un rău în sine și nici nu constituie neapărat semnul lipsei de interes pentru valorile spirituale. Promisiunea Învățătorului vizează intenționat și avantajele concrete ale Împărăției cerurilor, nu numai satisfacțiile și bucuriile sufletului.
Imaginea pe care Biblia o configurează Împărăției conține din abundență mese bogate, splendoare și strălucire materială, plus perspectiva unei existențe fără griji și necazuri într-o tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Comoara din ceruri a tânărului bogat l-ar fi făcut să exclame: „Aleluia, mântuirea este mult prea ieftină!” Ar fi meritat schimbul propus de Isus.
Nu cumva ar trebui să-mi verific din când în când propriul centru de interes, pentru a face ajustările necesare?
