COMPORTAMENT

Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.
Ieremia 17:10

Comportamentul constituie totalitatea atitudinilor și acțiunilor față de sine, față de societate și față de Divinitate. Deoarece comportamentul este o interfață a caracterului, Dumnezeu spune că El evaluează purtarea și faptele. De fapt, comportamentul este egal cu faptele caracterului.

Există multe clasificări ale comportamentului, dar în ultimă instanță ceea ce contează este dacă Dumnezeu poate accepta sau nu faptele fiecăruia. Așadar, întrebarea de studiu este: Cum ne putem asigura că Dumnezeu va privi cu plăcere spre noi și spre ceea ce facem sau nu facem? Unora ne va spune: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția!” Altora ne va zice: „Duceți-vă de la Mine!” (Matei 25:34,41). Ce anume diferențiază cele două categorii?

Avem două modele de comportament și putem alege pe care dintre ele să îl reproducem. Dacă vom contempla Modelul divin și vom accepta lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră, atunci când va privi la noi Dumnezeu va exclama cu satisfacție: „Acesta este fiul Meu, în care Îmi găsesc plăcerea!” (vezi Matei 3:17).

Dacă nu există nicio preocupare pentru revizuirea comportamentului, atunci modelul toxic se va instala de la sine fără nicio veste. Neglijența naște monștri, cu precădere în cazul acesta. Natura umană nerenăscută nici nu are nevoie de vreo alegere pentru a se manifesta de la sine. Omul păcatului va constata prea târziu că perioada de grație se poate pierde în mod iremediabil.

Transformarea vieții este o ofertă din partea lui Dumnezeu care poate fi accesată de oricine. Acesta este motivul pentru care scuzele și explicațiile nu pot înlocui o acțiune curajoasă și plină de credință. Nimeni nu ar trebui să se teamă de eșec în sfințirea vieții, pentru că aceasta nu este un demers uman, ci este acțiunea lui Dumnezeu cu acordul și concursul nostru.

Ar trebui să mă gândesc mai serios la comportamentul meu? Poate fi aceasta o temă majoră la care să meditez?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor