Sau care femeie, dacă are zece lei de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește?
Luca 15:8
Este interesantă această situație în care ideea de curățenie este legată de ideea de pierdere și recuperare. Din moment ce aceasta este o parabolă, merită căutată semnificația ei. Atâta vreme cât dezordinea din casă nu a produs nicio pagubă, curățenia nu a fost o prioritate. Atunci când s-a produs un prejudiciu, ordinea și curățenia au devenit importante.
Cele zece monede de argint constituiau o valoare cu semnificație sentimentală, ceea ce făcea ca prețul acestora să nu fie socotit neapărat în bani, ci în amintiri, relații și trăiri sufletești. Uneori suntem mai sensibili la acest tip de valori decât la sumele de bani pe care le reprezintă obiectele. Acest lucru îl exprima regretatul Grigore Vieru când spunea că nu se vinde casa părintească. Acolo sunt amintirile strămoșilor, istoria devenirii familiei, lucru care îi conferă casei părintești o valoare inestimabilă.
Pierderea unei valori de suflet motivează punerea lucrurilor la punct. Nu este rău, dar ar putea fi mai bine. Nu ar putea oare păstrarea curățeniei să preîntâmpine pierderea și să nu fie nevoie de frisoanele căutării pentru a recupera ce s-a pierdut? Ba da!
Parabola bănuțului pierdut poate fi o pledoarie și pentru ordine și curățenie ca sursă de bucurie a preîntâmpinării pierderii. Neglijarea curățeniei este o potențială sursă de stres și îngrijorare, de aceea, după episodul pierderii și recuperării, lucrurile ar trebui să se schimbe semnificativ.
E de sperat ca amărăciunea pierderii și festivitatea găsirii să funcționeze în tandem pentru a se crea o nouă tradiție de familie, și anume păstrarea curățeniei și a ordinii. Fiecare lucru trebuie așezat și păstrat la locul lui.
Ce cotloane ale sufletului meu mai au încă nevoie de lumină și organizare a lucrurilor?
