Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?
Luca 10:26
Probabil că cea mai cunoscută lege, cea mai răspândită și aplicată, este Decalogul dat de Dumnezeu lui Moise. O parte din cele zece principii de bază ale închinării și conviețuirii sociale sunt acceptate chiar și de cei care nici nu se gândesc să recunoască existența și autoritatea lui Dumnezeu. Cu siguranță că Moise a fost unul dintre cei mai mari conducători și legiuitori ai umanității, dar a atribui inteligenței umane Cele Zece Porunci este o exagerare. Aplicabilitatea universală și profunzimea principiilor exprimate în cele mai simple cuvinte ale Decalogului sunt în sine o dovadă a originii superioare a Legii lui Dumnezeu.
Un expert în interpretarea Legii s-a sculat să-L ispitească pe Isus și a întrebat care este condiția pentru salvarea din păcat. Răspunsul lui Isus i-a îndreptat atenția cărturarului chiar spre obiectul specializării sale. „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?”
Cărturarul a folosit forma contrasă a Decalogului, dar, dându-și seama că nu și-a atins obiectivul, a întrebat cine era aproapele său, față de care să respecte prevederile Legii. El ar fi trebuit să le poată explica altora acest lucru, pentru că aceasta era specialitatea sa, dar s-a dovedit nepregătit pentru răspuns. Cu alte cuvinte, el nu citea în Lege ce scria în ea, ci aplica principiile divine după bunul plac, marcat de egoism și exclusivism.
Decalogul nu face discriminare în ce privește obligațiile afirmate sau beneficiarii protejați de abuzuri. Nu există nicio specificație internă că numai evreii trebuiau protejați de amenințările cu moartea, de adulter, sperjur, furt sau de pofte egoiste și abuzive. Dar cărturarul în discuție nu așa înțelegea și explica Legea. Pilda samariteanului milos avea să demonstreze fără drept de apel că aproapele este oricine are nevoie de ajutor, protecție și îngrijire.
Cum scrie în Lege și cum citesc eu în ea? Văd caracterul nediscriminatoriu al acesteia sau mai am de lucrat asupra acestui aspect?
