Frații lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu fața la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.”
Geneza 50:18
Când Iosif era cu ei la păscutul oilor, frații lui nu se gândeau niciodată că într-o zi vor face plecăciune înaintea lui și se vor declara sclavii săi. Când Iosif le-a povestit celor din familia sa un vis despre această perspectivă, nici tatăl lui nu a putut accepta așa ceva. Dar frații lui Iosif au ajuns în final să îi arate un respect mult peste normal, din cauza noii conjuncturi în care se aflau. Viața lor depindea de bunăvoința lui Iosif.
Pentru a se asigura că nu există riscul unei răzbunări sângeroase din partea lui Iosif, frații au pus la punct un scenariu care să-l impresioneze și să-l facă să trateze situația lor cu bunăvoință și înțelegere. Nu era cazul, deoarece filozofia de viață a lui Iosif era diferită de a lor. El înțelegea că Dumnezeu stăpânește simplu peste greșelile și răutățile oamenilor și transformă necazul în binecuvântare.
Deferența pe care i-au arătat-o frații lui Iosif izvora din teama și nesiguranța lor privind viitorul relației cu fratele pe care căutaseră cândva să-l lichideze, în dorința de a împiedica împlinirea viselor profetice ale acestuia. Acum, că Dumnezeu întorsese răutatea lor într-un plan de salvare a întregii familii, frații lui Iosif nu mai știau cum să-i mai intre în voie. Recunoscându-și neputința de a mai controla lucrurile, așa ca altădată, nu le mai rămânea decât să se ofere sclavi fratelui lor. Era de la sine înțeles că sclavii lui Iosif nu aveau niciun motiv să se teamă pentru viața lor, în virtutea bunătății și bunăvoinței acestuia.
Respectul și politețea nu trebuie neapărat să fie un mecanism de îmbunare a cuiva. Deferența se poate alimenta și din prețuirea autentică față de o persoană demnă de atenția și condescendența celor din jur.
Cum să reacționez când cineva îmi arată o politețe exagerată pentru a obține o favoare din partea mea?
