De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrâu și vă batjocoresc.
1 Petru 4:4
Învățătorul oamenilor S-a rugat pentru urmașii Lui să rămână în lume pentru a o putea lumina și încălzi cu dragostea Sa. Dar această conviețuire alături de cei care au principii de viață diferite nu poate funcționa în toate lucrurile. Când este vorba despre distracții mai ales, creștinii își precizează limitele până la care sunt dispuși să meargă, dar dincolo de care nu vor face niciun pas.
„Potop de desfrâu” este o imagine foarte plastică a decăderii morale la care Petru face referire. Cuvântul „potop”, dincolo de a descrie abundența destrăbălării, face referire și la lumea antediluviană, în care fiecare ființă își dereglase existența, devenind carne păcătoasă. Creștinii simțeau oroare doar să se gândească la potopul de desfrâu, darămite să și participe!
Delimitarea creștinilor de anumite practici ale societății este motivată de standardele stabilite de Dumnezeu pentru poporul Său. Gusturile și sensibilitățile creștinilor care se alimentează din Scriptură reacționează cu repulsie la orice fel de lucru în care instinctele de bază sunt lăsate să se manifeste fără nicio limită de decență și bun-simț. Ei nu ar simți niciun fel de relaxare într-un asemenea loc, ci, dimpotrivă, s-ar umple de un sentiment de vinovăție și dezgust foarte greu de suportat, dar și mai greu de îndepărtat din suflet. De aceea, la asemenea provocări, creștinii spun NU categoric.
Creștinii au speranța că prietenii lor lumești și idolatri ar putea trăi momente de luciditate, în care să-și poată vedea nebunia colectivă în care se complac, căutând în jur un reper moral care să le aducă adevărata liniște sufletească, putând descoperi frumusețea morală a stilului de viață creștin.
Potopul de desfrâu este la fel de prezent în societatea contemporană ca și pe vremea apostolului Petru. Cum mă pot delimita frumos și decent de tot ce este rău sau pare a fi rău?
