Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.
Geneza 4:7
Nu avem în raportul Scripturii o redare a unui dialog între Dumnezeu și Abel, măcar că acesta era în grația divină pentru comportamentul lui ales și pentru ascultarea exemplară. Dar avem un dialog amplu între Dumnezeu și Cain. Care poate fi semnificația acestui lucru? Dumnezeu Și-a luat timp să-i vorbească lui Cain suficient de mult pentru a Se asigura că a făcut tot ce se putea ca să-l salveze din alunecarea spre păcat și răutate.
Astfel i-a explicat Dumnezeu lui Cain că, pentru omul orientat spre rău, păcatul devine din ce în ce mai atractiv și poate chiar pretinde conducerea, dar responsabilitatea omului este să reziste unei asemenea tentații și să nu lase păcatul să îi domine gândurile și să îi coordoneze faptele.
Dorința păcatului te urmărește cu înverșunare, i-a spus Dumnezeu lui Cain. Uneori această dorință este așa de arzătoare încât ființa umană simte că este pe punctul de a muri dacă nu îi dă curs. Episodul cu Esau obosit adulmecând aburii unei ciorbe gata pregătite este o bună ilustrație a dorinței care determină un comportament neadecvat. Esau era convins că nu-i servește la nimic dreptul de întâi născut dacă va muri curând fără să guste din ciorba lui Iacov. Între beneficiile viitoare ale binecuvântării și astâmpărarea pe loc a foamei, Esau a ales gratificația de moment în defavoarea unor privilegii pe termen lung.
Dorința păcatului poate fi alimentată de nevoi legitime, cum ar fi nevoia de hrană și băutură sau nevoia de prietenie, apreciere și grijă din partea celor din jur. Dar toate aceste nevoi beneficiază de un cadru sfânt și binecuvântat în care satisfacerea lor aduce împlinire, mulțumire, recunoștință și bunăstare.
Care ar fi modul corect de a da curs dorințelor mele pentru a nu le permite să mă domine? Îmi doresc să le gestionez spre slava lui Dumnezeu și bucuria mea și a celor din jur?
