EVLAVIE

Deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.
1 Timotei 4:8

În acest context, evlavie înseamnă deprinderea de a trata cu deosebită atenție și seriozitate lucrurile cu valoare spirituală, cum ar fi: Dumnezeu, Scriptura, rugăciunea, participarea la închinarea publică, dezvoltarea personală și implicarea în proiectele bisericii. Pavel nu este împotriva preocupărilor legate de viața fizică, el doar precizează că prioritățile spirituale au valoare mult mai mare atât pentru calitatea vieții prezente, cât și pentru ce vine după aceea.

Pietatea este o problemă de alegere. Există circumstanțe care pot favoriza adoptarea unui tipar de comportament evlavios, dar niciodată nimeni nu se va putea scuza pentru lipsa de preocupări spirituale, dând vina doar pe societate, cultură sau familia din copilărie.

Evlavia începe și se sfârșește cu dezvoltarea simțământului prezenței lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu este luat în calcul, toate deciziile vor avea mult mai multe șanse de a duce la reușită. Din perspectiva cunoașterii de Dumnezeu, chiar și cele mai obișnuite lucruri capătă o bogăție de sensuri ce îi scapă omului care trăiește doar pentru acum și aici.

Forma cea mai obișnuită de practicare a evlaviei este rugăciunea. În sine, rugăciunea are o largă paletă de trăiri și promisiuni. Pornind de la simplul obicei de a ne ruga dimineața înainte de a pleca la treburile zilei și până la umblarea zilnică cu Dumnezeu, rugăciunea îmbracă o infinitate de forme și manifestări. O adevărată școală a rugăciunii este la fel de necesară precum este și școala studiului sistematic al Bibliei.

Omul pios are mai multe șanse să trăiască sănătos și să lucreze eficient, întrucât prezența lui Dumnezeu în viața sa îi dă o viziune superioară asupra existenței, a lucrurilor și a oamenilor din jur. Când vine vorba despre viitorul îndepărtat, nu poate fi făcută nicio comparație între omul preocupat de cele trecătoare și cel preocupat de cele eterne.

Cum aș putea îmbunătăți calitatea vieții mele de rugăciune?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor