Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
Ioan 4:6
Fântâna este unul dintre lucrurile care au capacitatea de a se umple de sensuri deosebite. Fântâna este locul fizic în care răcoarea pânzei freatice și binecuvântările acesteia pentru viața noastră devin accesibile și le putem extrage pentru noi și pentru alții.
La fântâna lui Iacov, femeia din Samaria se temea că Isus nu avea cum să scoată apă pentru că nu dispunea de o găleată. De obicei, un asemenea obiect de ajutor se află în însăși dotarea fântânii, dar se pare că la fântâna cu pricina această facilitate lipsea. La capacitatea lui Isus de a rezolva lucrurile, lipsa unui vas s-a dovedit a nu fi un impediment.
De la fântâna lui Iacov, femeia din Samaria a alergat în satul ei pentru a da de știre despre o sursă de apă care se revarsă de la sine, fără să fie nevoie de scoatere și de transportare a lichidului vital. Sufletul femeii devenise o adevărată fântână arteziană pentru vecinii ei. Faptul că și-a lăsat amfora lângă Isus, la fântâna lui Iacov, dovedește că fântâna cea nouă funcționa mult mai bine decât instalația milenară pe care ea avea obiceiul să o folosească până atunci.
Lângă fântâna cu apa vieții, Isus continuă să aștepte călători obosiți cărora să le ofere alternativa superioară celei cu care sunt obișnuiți. În lucrurile comune ale vieții, Isus ne poate întâlni pentru a ne conecta la adevărata Sursă de susținere și binecuvântare, care este propria Sa viață de sacrificiu și ascultare. Nu este nevoie decât de curajul de a adopta modul Său de a vedea lucrurile și de a le aduce la îndeplinire. În cazul fericit al primirii ofertei Sale, nu doar setea noastră ar putea fi satisfăcută, ci și setea multor altora care ar putea afla și cunoaște răcoarea binefăcătoare a izvoarelor mântuirii.
Care ar putea fi cel mai apropiat loc în care să mă pot alimenta cu apa vieții pentru sufletul meu și pentru sufletele celor de lângă mine?
