În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
Apocalipsa 12:1
O femeie înconjurată de o lumină orbitoare trebuie să fi fost o imagine impresionantă pentru bătrânul Ioan, izolat pe insula Patmos. În Efesul unde își petrecuse ultima parte a vieții de slujire, femeia avea un rol major în viața cetății. Acolo se afla templul zeiței Diana, la care se adunau mulțimi de pelerini. Acest templu era o sursă importantă de prosperitate economică și socială pentru localnici. Multe alte ocupații și industrii se dezvoltau pe lângă templul Dianei din Efes. Practic, viața de zi cu zi a Efesului era patronată de prezența impunătoare și misterioasă a zeiței iubirii și vânătorii.
Dar femeia din viziunea lui Ioan nu avea nimic lasciv sau seducător; dimpotrivă, învăluită în lumină, ea era în chinurile nașterii. Femeia din viziunea lui Ioan era un simbol al fecundității împlinite prin aducerea pe lume a copiilor, nu prin afișarea ostentativă a nurilor aducători de dezmăț și profit îndoielnic.
Când a fost creată de Dumnezeu din materialul nobil al corpului lui Adam, prima femeie a făcut o impresie atât de puternică asupra bărbatului încât cei doi au simțit că sunt făcuți unul pentru celălalt. Folosind acest detaliu, apostolul Pavel avea să spună mai târziu că misterul acesta, care unește cele două ființe umane, este o bună ilustrare a conexiunii dintre Isus și biserica Sa (vezi Efeseni 5:32).
Avem în această aplicație a lui Pavel cheia de interpretare a simbolului din viziunea lui Ioan. Există o similitudine între biserică și femeie și între căsătorie și relația dintre Hristos și biserica Lui. Atașamentul, fidelitatea și interdependența celor doi sunt o trimitere foarte convingătoare la atașamentul, fidelitatea și dependența bisericii de Capul și Răscumpărătorul ei, Isus Hristos.
Cât din misterul iubirii autentice am ajuns să cunosc în relația mea cu oamenii și cu Dumnezeu? Cum aș putea aprofunda acest mister?
