Maria a luat un litru de mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului.
Ioan 12:3
Fervoarea este o trăire foarte intensă față de o divinitate sau față de ceva care are de-a face cu Dumnezeu. Această trăire emoțională sublimă se transpune într-un comportament specific. Maria, ungând picioarele lui Isus cu prețiosul parfum și ștergându-I picioarele cu părul capului ei, constituie o imagine adecvată a fervorii care clocotea în sufletul ei. Pentru Maria, nimic nu era prea scump ca să-și exprime ardoarea și dedicarea fără margini. Domnul ei era valoarea supremă.
Maria n-ar fi vrut să se creeze o scenă din gestul ei – aflat în perfectă armonie cu ce avea ea în suflet –, dar un asemenea lucru nu putea rămâne ascuns. Nardul este o plantă erbacee din a cărei rădăcină se extrage esența parfumată, iar mirul este un ulei parfumat folosit și astăzi în ritualuri creștine. Mirul de nard se distinge printr-o aromă bogată și puternică, în stare să impresioneze simțurile și să stârnească cele mai profunde emoții. Printre care, fervoarea.
Astăzi, producătorii și comercianții de articole bisericești folosesc atracția mistică pentru mirul de nard, iar cumpărătorii încearcă să reproducă fervoarea Mariei la contactul cu aroma specifică. Doar că valoarea actului Mariei consta nu în caracterul prețios al mirului, ci în gestul ei de devotament și iubire profundă. Sigur că simțurile pot fi atinse prin rafinamentul olfactiv, dar, în lipsa esenței iubirii de Dumnezeu, esența mirului de nard rămâne săracă și doar o slabă reprezentare a unei potențiale experiențe autentice.
Ceea ce a lăudat Învățătorul la fapta Mariei nu a fost rafinamentul parfumului sau prețul acestuia, ci calitatea iubirii.
Când fac o evaluare a relației mele cu Dumnezeu, cât mai lipsește până la nivelul profund și inefabil al acesteia?
