Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății.”
Deuteronomul 8:17
Fără îndoială că omul dispune de suficiente energii ca să aibă sentimentul că poate face tot ce vrea. Dar aceasta este o trăire subiectivă de moment care poate face loc unei deprimări severe, în care sufletul nu mai vede altă soluție decât abandonarea luptei și predarea armelor.
Întrebarea care se pune este: De unde vine puterea, atunci când vine, și unde se duce, când suntem sleiți de puteri în floarea vârstei? Jocul de-a puterea are un Partener invizibil, care, dacă nu este luat în calcul, face o mișcare dureroasă pentru a Se face cunoscut.
Când evreii aveau să se bucure de liniște în țara lor dăruită de Dumnezeu, exista riscul să uite de unde și cum au ajuns acolo. În astfel de condiții, ei puteau să-și imagineze ce popor dotat și puternic erau, prin puterea lor reușind să-și ia țara în stăpânire. Dacă avea să se ajungă aici, tot sistemul lor de închinare și relaționare cu Dumnezeu și-ar fi pierdut și semnificația, și utilitatea.
Când Dumnezeu este scos din ecuație, nu mai este loc pentru mulțumire, recunoștință și laudă la adresa Lui. Egolatria se instalează confortabil în scaunul lui Dumnezeu. Un Dumnezeu viu acceptă cu greu o asemenea rocadă. O simplă retragere a mâinii Sale ocrotitoare, și țara avea să fie ori năpădită de cotropitori, ori atinsă de secetă sau alte calamități. În prezența Lui, asemenea lucruri ar fi stat departe. Dar, fără ocrotirea Sa, forța de apărare și prosperitatea aveau să lipsească suficient cât poporul să-și vină în fire.
Samuel a știut cât de greu se recâștigă credința odată pierdută. I-au trebuit 21 de ani de lucrare asiduă să reaprindă dorul lui Israel după Dumnezeul lui, care îi lipsea de atâta vreme. Când, în sfârșit, poporul a plâns după Dumnezeu, lucrurile au început să reintre puțin câte puțin în normal.
De unde vin sănătatea, creșterea și succesul meu? Sau de ce uneori nu mă descurc singur și depind de ajutorul care vine pe neașteptate?
