Ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
Faptele apostolilor 17:27
Pierderea și găsirea sunt în tandem. Pierderea este un risc permanent care, atunci când devine realitate, trebuie compensat de căutare și găsire. Căutarea și găsirea constituie o responsabilitate de la care omul nu se poate sustrage.
Când este vorba despre căutarea și găsirea lui Dumnezeu, trebuie specificat că El nu așteaptă inactiv să fie găsit, ci El Însuși ne caută și face eforturi pentru a Se face găsit și cunoscut. În această dorință de a-l întâlni pe om, Dumnezeu nu dorește să îl copleșească pe om cu prezența Sa, respectându-i acestuia dreptul de alegere și autodeterminare.
O mulțime de oameni trăiesc fără să-L cunoască pe Dumnezeu și se manifestă ca și când Dumnezeu nici nu ar exista. Își construiesc o viață fără Dumnezeu și își hrănesc simțământul că se descurcă foarte bine așa.
Pentru a-și susține confortabil poziția, aceștia sunt capabili să-și construiască o filozofie de viață din care Dumnezeu să lipsească. Și în asemenea situații, Dumnezeu ia suficiente măsuri pentru a-Și face cunoscută existența și lucrarea, dar cu respectarea dreptului individului de a-L alege sau de a-L refuza.
În bâjbâiala sa fără Dumnezeu, omul nu este singurul responsabil de propria rătăcire. Vrăjmașul sufletelor este primul interesat de înstrăinarea oamenilor de Dumnezeu. Pe lângă faptul că Dumnezeu Se asigură că omul are suficiente dovezi ale iubirii Sale, Duhul Sfânt continuă să mijlocească pe lângă mintea tuturor oamenilor cel puțin cu aceeași râvnă și putere ca vrăjmașul. Când, într-un moment de luciditate, ascultă glasul lui Dumnezeu, omul are toate posibilitățile la îndemână să-L găsească și să fie găsit de El.
Care sunt elementele care mă ajută să Îl găsesc pe Dumnezeu și care sunt cele care îmi obstrucționează accesul la El?
