Mă bucur în Domnul (…) ca o mireasă îmbrăcată cu sculele ei.
Isaia 61:10
Grația și gingășia sunt caracteristici înrudite. Grația are legătură cu înfățișarea, postura și mișcarea. Profetul Isaia folosește imaginea unei mirese pentru a defini starea de grație a ființei umane aflate în grija și atenția lui Dumnezeu.
Ceea ce dă grație unei mirese este aspectul, care se remarcă prin rochia de ocazie pe care o poartă. Atunci când mireasa se mișcă dintr-un loc în altul, grația ei este sporită de frumusețea și delicatețea gesturilor ei, precum și de expresia de fericire de pe chip. Farmecul miresei este dat în mod deosebit de momentul unic de sărbătoare și strălucire personală, ca femeie aflată în momentul de triumf al propriei feminități.
Grația este însoțită de candoare și uneori se exprimă prin candoare. Este ușor de înțeles de ce Dumnezeu folosește mereu mireasa ca simbol pentru biserica Sa. În acest simbol se concentrează idealul de puritate și neprihănire pe care Dumnezeu dorește să-l atribuie bisericii Sale și să îl facă cunoscut prin biserica Sa.
Numeroase lucruri din natura creată de Dumnezeu sunt înzestrate de asemenea cu capacitatea de a exprima grația specifică idealului Creatorului pentru lumea făcută de El. Când privim maiestatea unui pom încărcat de floare, mai ales dacă este un pom roditor, ceva în sufletul nostru se conectează la ideea de grădină a Paradisului. Când privim alunecarea unei lebede albe pe oglinda netulburată a lacului, într-o dimineață binecuvântată de Sabat, avem o altă imagine a grației de la Dumnezeu.
Cum ar putea ajunge și sufletul meu la starea de grație a inimii profetului Isaia în momentul său de triumf și înălțare sufletească?
