Te sfătuiesc să cumperi de la Mine (…) haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale.
Apocalipsa 3:18
Locuitorii din Laodiceea, de pe râul Lycus, erau foarte mulțumiți și mândri de hainele lor din stofă neagră, pe care le exportau în toate părțile Imperiului Roman. Creștinii din Laodiceea sigur că nu făceau excepție.
Martorul credincios din cartea Apocalipsa – adică Domnul Hristos în persoană – folosește acest detaliu pentru a transmite o lecție de mare frumusețe. Metaforic, El îi oferă bisericii din Laodiceea haine albe, care să acopere ceea ce hainele negre, cu care se lăudau laodiceenii, nu puteau să acopere: mândria, mulțumirea de sine și autosuficiența.
În viața de zi cu zi, îmbrăcămintea contribuie la exercitarea autorității sociale și civile. Dar haina oficială nu poate să-l facă pe cel care o îmbracă, deși legitim, cu nimic mai bun sau mai competent de cum ar fi fără ea. Sub haina autorității civile, oamenii sunt la fel de buni sau de răi precum sunt în realitate.
Haina neprihănirii lui Hristos este semnificativ diferită de ținuta oficială a vreunei instituții sau organizații. Ea face să nu se mai vadă rușinea goliciunii nu doar pentru că o acoperă, ci pentru că are o soluție practică: înlocuirea acestei goliciuni cu demnitate și valoare personală.
Îndreptățirea prin credință schimbă și înnobilează viața, face să se dezvolte caracterul omului, îl sfințește și îl desăvârșește pe cel credincios.
Cum arată ținuta mea spirituală în fața ființelor nevăzute și a lui Dumnezeu, care cercetează toate lucrurile? Cum aș putea să-mi spăl hainele și să le albesc în sângele Mielului?
