HOLISM

Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
1 Tesaloniceni 5:23

Textul de mai sus a fost argumentul de bază pentru o teologie a trihotomiei ființei umane, susținută prea vehement la vremea ei. Ceea ce susține Pavel aici nu este atât de mult o compartimentare distinctă a ființei umane, cât mai degrabă o referire holistică la om ca ființă întreagă avută în vedere înaintea lui Dumnezeu. Duhul, sufletul și trupul nu se referă la rațiune, afecțiune și corporalitate ca părți aflate în concurență și luptă pentru identitate de sine stătătoare, ci la toate aspectele vieții creștinilor așteptători, care au nevoie de o sfințire integrală, în vederea așteptării marelui eveniment al Parusiei.

Textul acesta susține mai degrabă holismul biblic decât segregarea ființei în părți distincte. Din această perspectivă, omul este un tot unitar, în care diferitele elemente se află în relație organică și funcțională, manifestându-se și acționând integral.

Doctrina holistică temperează tendința de exagerare a vreunui domeniu și de dezechilibrare a experienței creștine. Partea fizică și cea spirituală a vieții individului trebuie avute în vedere în egală măsură pentru un rezultat final sănătos și echilibrat.

Trupul este templul Duhului Sfânt la fel de bine ca și gândirea și emoțiile. Gândurile afectează și mobilizează energiile trupului și influențează emoțiile, iar emoțiile modifică parametrii funcționali ai creierului și ai inimii. Totul este o mașinărie vie prin care Dumnezeu este glorificat, iar omul însuși este binecuvântat în toate aspectele vieții sale.

Cum pot păstra echilibrul dintre emoții, gânduri și performanțele fizice ale întregii mele ființe?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor