Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.
Efeseni 5:5
Pavel cunoștea nemijlocit specificul vieții din cetatea Efes. El petrecuse un timp suficient împreună cu biserica din Efes pentru a înțelege contextul social și cultural în care își duceau existența cei credincioși. Prosperitatea materială și așa-zisul turism spiritual al Efesului constituiau un mediu propice pentru imoralitate sub toate aspectele ei.
Când și-au văzut amenințate interesele de breaslă și implicit veniturile care decurgeau din meseria lor, argintarii din Efes nu au ezitat să producă agitație, care a alarmat administrația romană a cetății. A fost nevoie de intervenția plină de tact și competență politică a mai-marilor cetății pentru a calma spiritele încinse și puse pe revoltă. Însuși Pavel a trebuit să fie temperat și adus cu picioarele pe pământ, pentru a nu face greșeli grave în administrarea crizei în care era implicat.
Fiindcă discuția era despre bani, lucrurile se puteau complica destul de grav. Totul, până la bani – se putea spune atunci, ca și acum. Într-un context social ca acela din Efes nu era greu pentru apostol să-și dea seama că iubirea de bani poate afecta și biserica, nu numai societatea din jur.
Dorința de îmbogățire rapidă avea în Efes toate condițiile să se materializeze în practici semilegale de facere a banilor și a averii. Astfel se poate ușor înfiripa moda îmbogățirilor peste noapte, cu toate iluziile și cohorta de consecințe.
Pavel este tranșant când le cere credincioșilor o delimitare categorică de practicile caracterizate de avariție, în cetatea zeiței Diana. El afirmă că niciun avar nu va intra în Împărăție. Pavel pune semnul egal între idolatrie și câștigarea rapidă a bunurilor pământești.
Cum mă pot detașa de filozofia și practica îmbogățirii rapide, pentru un stil de viață decent și sănătos moral și spiritual?
