Cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc (…) și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși.
Evrei 6:4-6
Iluminarea este o acțiune specifică Duhului Sfânt. El relevă adevărul în fața profeților, apoi îi inspiră să îl transmită prin scris și prin viu grai. Când adevărul Evangheliei ajunge la cunoștința sufletului, Duhul Sfânt iluminează conștiința să-L primească pe Isus ca salvator. Procesul iluminării continuă în toată experiența nașterii din nou. Acesta este un proces care durează atâta timp cât este susținut de voința și determinarea credinciosului.
Când interesul pentru viața spirituală se diminuează și energiile sufletului încep să fie orientate în altă parte, calitatea vieții de credință se diminuează și ea. Continuând acest demers nefast, sufletul ajunge să se înstrăineze de Dumnezeu și de lucrurile spirituale. Dacă în această perioadă apare și o manifestare de revoltă împotriva lui Dumnezeu, atunci se ajunge în stadiul de împietrire voită a persoanei. O influență malefică începe să se manifeste în viața celui întors de la Dumnezeu și dorința și interesul față de viața religioasă încep să se transforme în reacție de respingere.
În această situație, recuperarea pierderilor spirituale începe să devină din ce în ce mai puțin probabilă. Este situația descrisă de apostol în pasajul citat mai sus. „Luminarea” se referă la întregul proces al devenirii spirituale, care se bazează pe înțelegerea și aplicarea corectă a Cuvântului divin.
În timp ce iluminarea este lucrarea Duhului, continuitatea sau întreruperea acestei experiențe depinde de voința și deciziile libere ale credinciosului. Responsabilitatea ne revine, iar meritele rămân ale lui Dumnezeu.
Ce m-ar putea împiedica în periplul spiritual, până la victoria finală a credinței și a lucrării de iluminare a Duhului în viața mea?
