ÎNVĂȚARE

Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.
Matei 28:20

O parte semnificativă a misiunii încredințate de Isus ucenicilor Săi este activitatea de educare a semenilor să aibă un stil de viață autentic creștin, bazat pe învățăturile și pe modelul lui Isus Hristos. Acest model își dovedește superioritatea față de oricare alt model prin faptul că se bazează pe ascultarea din dragoste profundă și din convingere, aduse de Duhul Sfânt.

Învățarea cu adevărat de valoare are nevoie de o motivație suficient de puternică pentru a putea schimba obiceiurile inferioare formate de-a lungul timpului. În niciun caz frica nu poate fi cel mai bun factor de motivare pentru învățarea și educația creștină.

Tot mai mult în școlile și în educația creștină, bucuria de a descoperi frumusețea lucrurilor și a vieții și cu precădere a vieții spirituale constituie factorul catalizator al înnoirii și schimbării. Motivația produsă și susținută de iubirea lui Dumnezeu rămâne principala forță integratoare.

Învățarea are nevoie de modele și de aceea educatorul trebuie să aibă mai întâi grijă de via frumuseții sale și apoi de formarea celorlalți dați în grijă. Odată modelul instituit înaintea elevilor și studenților, transmiterea cunoștințelor și formarea deprinderilor devin un lucru mult mai ușor.

Studierea Scripturilor este o parte însemnată a formării și învățării atât pentru copii și tineri, cât și pentru adulți. Predarea istoriei și a doctrinei biblice, alături de elemente de profetism biblic, se poate împleti armonios cu elementele artei literare și poetice ale Bibliei. Cunoștințele adunate astfel pot constitui o bază sănătoasă pentru formarea caracterelor după modelul desăvârșit al lui Isus.

Cum se desfășoară educația mea continuă în ucenicia permanentă pe care o presupune creștinismul meu asumat?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video